Vă întrebam în alt post, ➡ cine îi iubeşte pe urâţi, dar azi nu vreau să scriu despre cei urâţi fizic, ci despre cei urâţi la interior- dacă tot avem vorba asta- să fim iubiţi şi să iubim pentru ceea ce e în interior, nu pentru exterior.
Cu siguranţă fiecare dintre noi a avut cel puţin o experienţă în care am iubit pe cineva care n-a meritat, dar am înţeles asta după mult timp- de cele mai multe ori, în astfel de relaţii, timpul nu le vindecă pe toate, aşa cum speră unul din cei doi.
Şi, atunci, cum se face că suntem în stare să iubim un om urât la interior- neînţelegător, egoist, trădător, mincinos, violent şi alte caracteristici des întâlnite, dar nu putem iubi un om urât la exterior? Cred că mai degrabă aprobăm să fim cu cineva pe care credem că îl putem schimba, decât cu cineva pe care natura nu l-a înzestrat cu frumuseţe, iar noi, cu atât mai mult, nu putem schimba ceva.
Da, te întrebi, de ce cineva stă într-o relaţie cu cineva urât, când ar putea să îşi găsească pe cineva mai frumos? Cel îl face pe om să stea cu cineva care se poartă urât cu el, ce o face pe femeie să stea lângă un bărbat care o loveşte, ce îl face pe un băiat să stea cu o fată care îl înşeală?
Dacă ar şti unii cât de greu este să fie iubiţi, nu şi-ar mai pune beţe în roate. Şi da, sunt iubiţi, dar de ce sunt iubiţi şi până când sunt iubiţi? E trist când întâlneşti oameni singuri pe la 45-55 de ani, care au preferat un divorţ decât să mai suporte un om lângă ei- poate abia la bătrâneţe îţi dai seama că viaţa nu înseamă să rabzi, ci să te bucuri de viaţa ta, în adevăratul sens al cuvântului. Dar ce fac divorţaţii, se schimbă?
Şi, ca să îmi răspund la întrebarea din titlu, o să amintesc zicala “-Dumnezeu împerechează un bou cu o belea.” Mai rar o să vezi doi oameni răi iubindu-se, dar nici nu vreau să cred că cineva e bun, ca să poată iubi pe cineva rău şi, mai mult de atât, cel rău nici să nu iubească înapoi…




Ar fi trebuit sa citesc