Mi s-a făcut dor de facultate, profesori şi colege. Chiar dacă în timpul facultăţii eram mereu preocupate cu eseuri, lucrări, teze, sesiuni, job-uri part-time şi full-time, am avut momentele noastre, care acum, departe şi ca timp, şi ca spaţiu- îmi fac plăcere pentru suflet şi inimă.
Am fost doar fete în grupă- câte un băiat ici-colo, pierdut la câte un curs, dar n-am simţit invidie sau ură între noi şi, slava Domnului, frumoase mai eram, una şi una. Fiind la Asistenţă Socială, nu am avut colege cu figuri de piţipoance, ci simple, glumeţe, sociabile, frumoase şi deştepte.
Mi-e dor de voi toate, chiar şi de unele fete din celelalte grupe. Sper că sunteţi acolo unde vă doriţi şi vă invidiez noile colege pentru că vă au alături. Oana, Alexandra, Flory, Flori I., Pansy, Corina, Cătuţa, Dana, Ana, Iulia, Anca- îmi e dor de voi! Urâtelor!
” Am ajuns in sfarsit acasa, n-am reusit sa scriu in spital mai nimic din cauza perfuziilor. Am dormit mai tot timpul. Azi au ajuns baietii din Germania, Alex nu a venit cu ei. Incep sa-mi fac griji, baietii spun ca a plecat cu masina lui Vlad, nu a anuntat pe nimeni. Vera spune ca a vorbit cu el in dimineata respectiva, se pare ca el nu a stiut ce mi s-a intamplat…si ca i-ar fi spus Verei ca vine imediat acasa. Am mers deja la politie, ni s-a spus ca ultima oara a fost inregistrat la vama din Germania. Simt ca innebunesc la fiecare sunet al telefonului, nu mai stiu ce sa cred, nu mai inteleg nimic din ce se intampla. Cine ar fi stiut ca toate au sa ajunga pana aici? Cine? Cred ca asta e pedeapsa mea pentru ce am facut, dar Doamne, sa nu mi-l iei pe el. As putea sa renunt, sa stiu ca nu ma mai vrea, sa-l vad fericit pe strada, chiar si cu o alta fata, dar sa-l vad…De ce toate sunt impotriva noastra? …il iubesc, mi-e dor de el…”
Grapefruits - blog scris cu vitamine 