-Unde ai fost toata ziua?
-Am o surpriza pentru tine.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare, Matei.
-Zici ca esti nebuna, stii foarte bine ca am fost cu treaba si am fost, ghici unde? Am fost si am facut o rezervare pentru weekendul asta la Roma. Iti dai seama, noi doi un weekend la Roma…
-Weekendul acesta? intreb eu incantata, ca un vanzator de suflete, cu propriul suflet amanetat, uitand de toate supararile.
-Da, ai face bine sa iti faci bagajul, plecam de maine la Bucuresti, am putina treaba prin oras…-Ce tot scrii de cateva zile? ma intreaba.
Nu stiu ce sa ii raspuns, stau intepenita cu degetele pe tastatura si astept sa se intample ceva groaznic, ceva care sa nu-l faca sa se apropie de laptop.
-Cu tine vorbesc, nu auzi?
-Nu scriu nimic. E o surpriza, inchid fisierul si il fac pierdut printre proiectele de la facultate. Inima imi bate ingrozitor de tare. Ce ar fi fost sa citeasca toate aceste lucruri acum, cand urmeaza sa plecam un weekend la Roma si poate o sa avem ocazia sa discutam, sa fim ceea ce am fost candva.
-Hai sa ma pupi si fugi sa iti faci bagajul si te rog, nu iti iei multe lucruri, stam doar 2 zile, 2 zile…ai inteles?
Il pup si fug in dormitor. Poate chiar sunt nebuna, poate chiar ne intelegem bine si doar eu vad totul intr-o lumina negativa…daca el intr-adevar ma iubeste iar eu am uitat sa fac acelasi lucru?
el
te iubesc. te iubesc? [2]
M-am trezit pe aceleasi cearsafuri negre, de data asta pe partea lui de pat. Urasc sa dorm pe partea mea. Ma simt ca o fantoma a fostelor si ma sperie gandul ca am sa o bantui pe viitoarea. Sunt singura. Azi nu am nici o repetitie, abia peste 2 zile trebuie sa merg la studio sa fac niste poze pentru urmatoarea colectie. Unde o fi Matei?
M-a incuiat in casa si a plecat. Nu am voie sa pun intrebari, nu am voie sa ma supar, iar toate astea se intampla in 2010. La inceput sufeream. Ba nu, la inceput eram fericita. Mergeam la studio, faceam poze pentru tot felul de colectii si ma alintam la toate avansurile facute de barbati. Pana a aparut el si mi-a zguduit lumea. Daca zicea Matei sa nu pozez, nu pozam. Daca nu era de acord cu un contract, il refuzam. Daca primeam mesaje, flori, cadouri sau orice alte atentii, ne certam si nu ne vorbeam zile intregi, dar isi trimitea prietenii sa ma duca acasa dupa fiecare prezentare. Inca nu mi-a cerut sa renunt la prezentari, desi stiu ca intr-o zi acest lucru o sa insemne viitorul sau sfarsitul nostru. Asta dupa planurile lui pentru ca, daca ar fi dupa mine, relatia noastra e deja spre sfarsite, iar asta din alte motive decat invoca el. Nu pot sa ii spun toate aceste lucruri pentru ca m-am obisnuit sa ii spun ca il iubesc si ca sunt fericita, dar eu am ajuns sa fiu scarbita de omul pe care il iubesc, scarbita de mine pentru ca nu gasesc puterea sa renunt…
Adevarul iubirii voastre (5)
EA-Nu cred ca ne mai potrivim…
EL-Dar…de ce trebuie sa ne potrivim? Ce e cu expresia asta? E la fel ca atunci cand spui ” nu e genul meu de baiat” si tu nici nu-l cunosti…
EA-Te rog, e vorba de noi doi, sa nu vorbim de restul lumii…
EL-Care noi doi? Te auzi ce spui? Care noi doi? Ăia care pana ieri isi spuneau “te iubesc” ? Spune-mi, ti-au trebuit 4 luni ca sa imi zici ca ma iubesti si doar o zi ca sa iti treaca?
EA-Acum ce faci? Ma judeci? Nu ma simt fericita cu tine. Ma prefac. Da, da! Asta fac, ma amagesc ca sunt fericita cu tine.
EL-O meriti atunci. Ai jucat rolul foarte bine. Te-am crezut… Si…de cand esti tu asa de nefericita cu mine?
EA-Nu stiu…
EL-Nu stii? Vrei sa iti amintesc?
EA-Nu, vreau sa uit…
EL- Explica-mi si mie, cum am ajuns aici?
Ea:
“Ma deranjeaza atat de multe lucruri la el, dar nu ii spun din teama sa nu ma paraseasca, din teama sa nu imi zica sa imi caut altul mai bun. Mai bine ma despart de el pentru ca nu mai suport.”
intrebari pentru raspuns
Cand nu stii ce hotarare sa iei, e mai bine sa astepti sau sa actionezi dupa instinct? E mai bine sa invatam din greselile altora sau mai bine riscam si macar stim ca a fost alegerea noastra? Alegem intr-adevar pentru noi sau alegem cum ar trebui sa fie mai bine si pentru altii? Eu, cel putin la intrebarile astea, as raspunde acum: astept/alegerea mea/pentru altii. Tu cum crezi?
jurnalul ei. concursul.
“A fost minunaaaaaaaaaaaaaaat, am luat locul 1 la perechi. Toata echipa e foarte multumita, eu nu am cuvinte, Mircea e si el foarte fericit. Urmeaza un turneu luuuuung si sunt foarte incantata. Mama si tata sunt si ei foarte fericiti. De Alex nu stiu nimic, mi-a zis Vera ca nu da nici un semn ca si-ar reveni, a suferit o trauma la cap, iar coloana… In timpul dansului m-am gandit doar la el si fiecare pas l-am facut cu gandul la el. Cu Mircea nu s-a mai intamplat nimic, evitam oarecum subiectul…Ne-am dat seama amandoi ca am fost luati de val, am fost amandoi stresati si tensionati…
Tot ce conteaza acum e sa-si revina Alex si sa fie bine in turneeee, yaaapeeey!”
Citeste tot jurnalul lor.
jurnalul ei. plecarea.
“A trecut o saptamana de cand parintii lui Alex sunt in Austria, stirile de la Tv au incetat, se pare ca subiectul nu mai reprezinta interes, dar pentru mine era singurul mijloc de a afla ceva. Aseara m-a sunat tatal lui Alex si am ramas putin surprinsa, mi-a spus ca stie ca imi fac griji, si eu, si parintii mei. Alex inca nu si-a revenit, sunt foarte ingrijorati, medicii ii dau foarte putine sanse, iar ei sunt disperati. Tatal lui s-a angajat la negru, medicamentele sunt foarte scumpe, la fel si spitalizarea…Eu nu mai am nicio putere. Simt ca-l pierd si nici macar nu pot sa-i fiu alaturi. Tata i-a imprumutat o suma de bani, ma bucur ca a acceptat, bineinteles, Doamna nu stie nimic. 
Imi fac bagajele, mi-as dori sa fug de acasa, sa trec vama fraudulos…sa fac orice numai sa fiu alaturi de el. Maine mergem cu trupa de la balet la concursul de dans din Moscova. O sa fiu plecata o saptamana, sa speram ca ajungem in finala. Colegii mei au organizat o strangere de fonduri pentru Alex, sunt alaturi de mine, nu pot nici eu sa-i dezamagesc, de accea, trebuie sa dau ce e mai bun la concurs. Mircea, partenerul meu isi pune toata speranta in mine sa castigam locul 1 la perechi. Nu pot sa-i stric viitorul in dans, din partea mea…dansul a murit in ziua in care Alex nu a mai putut sa ma duca la repetitii. Tata mi-a promis ca o sa ma informeze de indata ce afla ceva…Stiu ca o sa se faca bine, nu se poate altfel. Il iubesc mult de tot si nu pot sa-l pierd acum…”
Citeste tot jurnalul lor aici.
jurnalul ei. Socul.
“De ce Doamne trebuie sa-ti scriu rugaciuni, de ce Doamne toate s-au indreptat impotriva noastra…de ce atata rau pentru noi doi… Sunt deja doua zile de cand …:
Stateam cu mami la televizor, relatia noastra a devenit mai apropiata de cand cu incidentul. Ne uitam la stiri, cand, la un moment dat, jurnalistul spune ca face apel la atentia telespectatorilor pentru recunoasterea unui tanar. Povestea incepe astfel:
<<Gasit la cativa zeci de metri de masina accidentata grav, arsa in urma accidentului. Cu multiple facturi, in stare de inconstienta, fara acte. Doar un carnetel pe post de jurnal in buzunarul hainei. Din cate si-ai dat seama politistii austrieci, este vorba despre un roman, iar asta pe baza scrisului din jurnal…>>
Nu-mi venea sa cred, am inceput sa tremur, mama imi spunea sa ma linistesc, ca nu are cum sa fie Alex, dar eu nu mai auzeam nimic, simteam cum imi iese inima din piept si nu puteam sa fac nimic, ma auzeam respirand si nimic altceva…La un moment dat jurnalistul a dat citire unui fragment din jurnal, se pare ca Alex a mentionat doar numele meu, a lui Vlad si al Verei. Mama deja luase receptorul ca sa sune la numarul de pe ecran, eu ma simteam de parca as fi fost in transa.
Jurnalistii i-au dat mamei date de contact si au anuntat-o ca au sunat deja si parintii lui Alex. M-a sunat Vlad, am ramas socata: “Mica, iti dai seama…bine ca am avut asigurare la masina…”
De doua zile parintii lui au plecat la spitalul din Austria, nu stiu nimic ce se intampla, nu stiu cum se simte, daca as fi avut pasaport… Cand au plecat, i-am sunat, desi nu mai vorbisem niciodata cu parintii lui Alex, au zis ca nu vor sa auda de mine, sa stau departe de familia lor, ca sunt un blestem si o aducatoare de necaz si daca i se intampla ceva lui Alex, numai eu sunt de vina. Tot ce stiu sunt stirile de la tv. Alex inca e inconstient, desi sunt sanse de supravetuire, exista riscul sa ramana paralizat din cauza unei fracturi la coloana…Nu am nici o putere, nu am mancat de cateva zile, sunt ca o stafie. Mama ma incurajeaza, dar…Azi am fost si m-am rugat pentru el…Sa se faca bine, sa-si revina…A tinut un jurnal…a tinut un jurnal cu mine…”
Citeste tot jurnalul lor aici.
tu de ce stai cu iubita/iubitul ta/tau?
Ma gandeam ca ii face pe unii sa ramana cu iubita/iubitul lor si ce ii face pe unii sa puna capat relatiei, chiar daca nu exista motive serioase, la prima vedere, cum ar fi: certuri, inselat, mintit…
Ascult Love don’t cost a thing de J Lo si ma gandesc ce ma tine pe mine langa un baiat? In primul rand fiorul ala, tremuriciul ala de genunchi cand te gandesti la el, emotiile de la fiecare intalnire si nu ma refer la fluturii de la inceput de relatie ci la sentimentele ce persista si mult timp dupa ce va cunoasteti. Poate el sa fie frumos, destept, bogat, sarac, prost, idiot, nesimtit, rau, curvar…ramai sau nu langa el atata timp cat iti da fiori, din moment ce dispare sentimentul de zbaaaaaang, relatia intra in monotonie si incep certurile de genul: la inceput nu erai asa, te-ai schimbat…
Stau langa un baiat care stie cand sa ma faca geloasa, care stie cand sa ma impace, care stie cand sa ma alinte. Stau langa un baiat care se lasa cucerit si nu se ofera din prima, stau langa un baiat pentru care sunt cea mai importanta, iar pentru asta nu e nevoie sa-mi ridice statui ci sa stie cand si ce sa-mi sopteasca la ureche. Stau langa un baiat care ma doreste, care ma face sa zambesc cand e departe de mine, care ma face sa-mi pierd pofta de mancare daca nu-l vad mai mult timp. Stau langa baiatul care seara ma face sa imbratisez perna…Stau langa baiatul care ma face sa tremur fara sa ma atinga, rooooooooooar. Tu, ce motive ai?
jurnalul ei. acasa.
” Am ajuns in sfarsit acasa, n-am reusit sa scriu in spital mai nimic din cauza perfuziilor. Am dormit mai tot timpul. Azi au ajuns baietii din Germania, Alex nu a venit cu ei. Incep sa-mi fac griji, baietii spun ca a plecat cu masina lui Vlad, nu a anuntat pe nimeni. Vera spune ca a vorbit cu el in dimineata respectiva, se pare ca el nu a stiut ce mi s-a intamplat…si ca i-ar fi spus Verei ca vine imediat acasa. Am mers deja la politie, ni s-a spus ca ultima oara a fost inregistrat la vama din Germania. Simt ca innebunesc la fiecare sunet al telefonului, nu mai stiu ce sa cred, nu mai inteleg nimic din ce se intampla. Cine ar fi stiut ca toate au sa ajunga pana aici? Cine? Cred ca asta e pedeapsa mea pentru ce am facut, dar Doamne, sa nu mi-l iei pe el. As putea sa renunt, sa stiu ca nu ma mai vrea, sa-l vad fericit pe strada, chiar si cu o alta fata, dar sa-l vad…De ce toate sunt impotriva noastra? …il iubesc, mi-e dor de el…”
Citeste tot jurnalul lor aici.
Стас Пьеха и Григорий Лепс – Она не твоя / ea nu-i a ta
Un pic din refren:
Dar vezi, ea nu e a ta
Chiar daca e cu tine.
Tu te joci cu ea,
Iar ea cu tine.[…]
Stii despre ce tace ea?
Stii care sunt visele ei?
Stii ce vorbeste
Cand nu esti alaturi?
Stii unde merge
Cand ea pleaca?
jurnalul ei. spital.
“Mi s-a spus ca am fost inconstienta 7 zile. Pentru mine a durat o eternitate,totusi, nu-mi amintesc nimic. Stiu doar ca am avut un somn profund. Ma simt vinovata pentru ce am facut, si, desi ceilalti nu mi-au zis nimic, stiu ca au suferit, mai ales mama si tata. Acum cand i-am revazut imi dau seama ca sunt prea importanti pentru mine ca sa renunt la ei pentru cine nu merita. Toata lumea evita subiectul “Alex”, probabil pentru a nu intra in amanunte si pentru a nu ma face sa ma simt vinovata de ce am facut. Stiu ca nu a fost langa mine, l-as fi simtit. Am reusit sa citesc mesajele din telefonul Verei fara ca ea sa stie. L-a anuntat inca din ziua nenorocirii, iar din al doilea mesaj am inteles ca el e plecat in Germania…Din partea lui, nici un mesaj. Si cand te gandesti ca mi-as fi dat viata pentru el…De azi o sa traiesc viata din plin, de azi o sa ma bucur de fiecare clipa, de azi eu decid pentru viata mea, dar nu asa cum am crezut eu ca e mai bine ultima oara…”
Citeste tot jurnalul lor aici.
jurnalul lui. Partea a 6-a
“Tremur. Toata distractia din Germania a fost o masca, oricum m-am gandit mereu la ea. Scriu pagina de jurnal pe brate, imi tremura mainele, sper sa nu dau vre-o banuiala vamesului, vreau doar sa ajung in tara. Nu m-am putut abtine si am sunat-o pe Vera ca sa vad ce face EA, nu pot sa cred ca a luat pastile, cand se trezeste din coma [trebuie sa se trezeasca] am sa o omor, am sa…, am sa ma insor cu ea. Cum, cum i-a putut trece prin minte asa ceva, cum Doaaamne, cum? Te rog sa nu mi-o iei, am sa mor fara ea, am sa innebunesc, am sa urmez aceeasi cale. Doamne, iti jur, daca mi-o iei, trebuie sa ma iei si pe mine!!!
Oricum,…o sa ma omoare baietii, le-am luat masina fara sa-i anunt, ei inca dormeau, acum realizez. Cat sunt de egoist, mi-a murit si bateria la telefon. La popasul din Austria o sa-i sun, sa nu-si faca griji. Tot ce conteaza pentru mine acum e ca ea sa se faca bine. Doamnee, sunt distrus.
Gata, am primit pasaportul. Doamne ajuta!”
Tot jurnalul lor aici.
Jurnalul ei. Partea a 4-a.
Jurnalul ei, partea a 4-a, de data asta, o sa-l scriu eu. Va mai amintiti mesajul pe care il primeste EL, inainte sa plece in Germania; mesaj pe care, de altfel, nu-l citeste si il sterge? Suna cam asa:
” Mica a inghiti un tub de pastile, e la spitalul Municipal. Starea ei e grava. M-am gandit sa te anunt. Vera.”
citeste tot jurnalul lor.
jurnalul lui. Partea a 5-a
“Nu am avut nici un incident la vami. Am ajuns in Germania pe la 5 dimineata. Nu am facut popas si in alte locuri, destinatia era una stabilita de la inceput. Poate la intoarcere. Am facut popasul in Dortmund, vreau sa vad stadionul de aici. Ne-am cazat la Königshof garni, din Dortmund, e destul de acceptabil. Hmm, nemtoaicele nu sunt chiar atat de urate, cel putin tipa de la receptie era chiar buna. Am mancat la restaurantul hotelului. Bucataria germana variaza foarte mult de la regiune la regiune. Am invatat de exemplu care sunt mesele zilei: micul dejun (Frühstück) este compus de obicei din paine prajita sau simpla, sau chifle (Brötchen sau Semmeln) cu gem, marmelada sau miere, oua si cafea pentru adulti, cacao cu lapte pentru copii. Se consuma si mezeluri (ca sunca si salamul) si branzeturi pe paine. O varietate populara de ingredient pentru sandwichuri este Leberwurst (carnat de ficat). Muesli si cerealele (fulgii de porumb) sunt de asemenea foarte populare. Masa principala traditionala a zilei este pranzul (Mittagessen), care se serveste in jur de ora 12. Cina (Abendessen sau Abendbrot) este o masa mai putin imbelsugata, consistand uneori doar din cateva sandwichuri. E ciudat, la germani , masa principala se ia, de obicei, seara. Iar cel mai popular tip de bere, din cate am reusit sa observ, este Pils. Ne-am plimbat prin prejurim, ne-am cazat, iar pentru asta ma bucur cel mai tare, momentan. Deseara mergem intr-un club din apropierea hotelului. Acum mergem la un magazin cu electrocasnice…Fun!!!”
Citeste tot jurnalul lor.
jurnalul lui. Partea a 4-a
“…nici macar nu-mi pasa de ce s-a intamplat. N-am s-o sun, nici nu vreau sa ma sune. Nu acum. Nu vreau sa aud niste explicatii banale, nu vreau sa aud cum ma minte, IAR. Capitol inchis, cel putin pentru o perioada.
In dupa amiaza asta plec cu Vlad si niste prieteni, pentru cateva zile, in Germania. Sunt nebuni astia, cica: “Hai, luam masina si mergem, doar nu suntem degeaba in ue :-j, mai ales Alex e pana in gat :)[not funny, dar au si ei dreptate…]”. Vreau sa ma uit de un motor. Deja mi-am facut bagajul. Simt ca o sa fie aventura weekendul asta. Mesaj. Nu vreau sa-l citesc. […] Sper sa incep sa scriu lucruri interesante in jurnalul asta si nu doar smiorcaieli prostesti, pana la urma, EA e doar o copila…si, iar ajung la ea…Gata, bagaje si…Germania!!! Asteapta-ma, ca vin 🙂 “
Citeste tot jurnalul lor de pana acum.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 