Zilele astea mă simt de parcă aş vrea să îi întorc coasta lui Adam, că prea îmi intră sub inimă. Să mă duc la el şi să-i spun că nu de o bucată de os am nevoie, ca să mă completeze. Dacă Dumnezeu ar fi rupt bucăţică din inima lui Adam, ca să o facă pe Eva, probabil aceasta din urmă n-ar fi muşcat din măr, ci ar fi inventat fotbalul mai devreme.
eva
ce ne facem cu eva mea?
Imi povesteste o prietena ce i s-a intamplat zilele trecute. Pentru ca a trebuit sa aiba grija cateva nopti de nepotelul ei de 7 ani, a hotarat impreuna cu acesta ca inainte de culcare sa-i citeasca din “Biblia pentru copii”. Povestirile incep cu facerea Lumii, a Soarelui, a Pamantului. A doua seara ii citeste despre Adam si Eva. Ii descrie cum Dumnezeu a luat din coasta lui Adam si i-a creat-o pe Eva, ca sotie. Au urmat cateva intrebari tipice: si nu a sangerat? si nu i-a ramas gaura in corp? Prietena mea il linisteste si ii spune ca nu. Dimineata, cand sa-l trezeasca ca sa-l duca la scoala, acesta ii raspunde: nu pot sa merg la scoala azi. -“de ce?”, il intreaba prietena mea. Ma doare rau o coasta si cred ca azi o sa-mi faca Dumnezeu o sotie, dar stai linistita, n-o sa ramana gaura in corp, parintii n-o sa-si dea seama, mai grav e cum facem cu Eva mea si neaparat sa ascundem fructele din bucatarie!!!
Cred ca e cea mai mare trasnaie pe care am auzit-o, cred ca e o minune sa ai un asemenea copil. Auzi la el, “Eva lui” :)) si “sa ascundem fructele” =))
