Mi se pare mie sau pentru tristeţe există mai multe combinaţii de cuvinte care să atingă, decât pentru bucurie? Am văzut, mai degrabă, posturi de două rânduri în care se anunţa o vacanţă, o călătorie, fără nici un extaz. Am văzut cuvinte care sunau simplu, deşi erau măreţe ca “Te iubesc”, “Te ador”, “Pentru totdeauna”; posturile triste însă, sunt scrise conştiincios- fără să se piardă o lacrimă de cuvânt.

Să fie durerea mai mare decât fericirea? Sau ne pasă mai mult când ne doare decât când ne este bine? E corect când spui “- Simt indiferenţă”? Poţi să simţi ceva ce nu există? Când e vorba de sentimente, după părerea mea, le ai sau nu le ai- niciodată la mijloc, iar indiferenţa, în cadrul acesta, tinde spre “-Încă mai iubesc, dar doare prea tare ca să mă bucure.”

E atât de mare nimicul şi atât de mic totul…