Nu-mi permit

Eu nu-mi permit să pierd oamenii din viaţa mea, nu pot să nu cunosc oameni noi sau să nu-i redescopăr pe cei vechi. Aşa sunt eu, mă hrănesc cu starea lor de spirit, cu bucuriile lor, cu problemele lor, cu soluţiile lor, cu stilul lor vestimentar, cu felul lor de a fi.

Nu pot altfel, mă sufoc. Eu iubesc părinţii, şi pe ai mei, şi pe ai altora. Mă ataşez foarte repede de oameni şi, dacă am ocazia să cunosc familii, mă adoptez singură. Într-o perioadă, mama era geloasă. Mă apropiasem foarte tare de mama celei mai bune prietene, doar pentru că era mai zurlie la cap şi, pe atunci, credeam că e mai simplu să rezolvi probleme prin felul ei de a fi, decât prin felul calculat al mamei.

Nu-mi imaginez, din acest motiv, să am un soţ gelos care să nu-mi permită să ies cu prietenii mei, care să nu-mi înţeleagă felul de a fi şi să-l interpreteze greşit. Aş iubi, de un milion de ori mai mult, un om care mi-ar da libertatea de a face lucrurile în felul meu şi i-aş da, în schimb, toată încrederea şi fidelitatea de care are nevoie.

Eu nu-s pasăre de ţinut în colivie. Eu nu-s pasăre. Eu sunt un om care iubeşte oamenii, iar prin iubirea asta, îmi hrănesc eu-ul. Când nu mai am oameni în jurul meu, mă pierd şi-mi pierd şi sentimentele. Nu pot să fiu zburdalnică, nu pot să fiu veselă, nu pot să fiu optimistă, nu pot să scriu, nu pot să-mi imaginez şi nu pot să nu mai pot, pentru că am atâtea în felul în care m-au crescut părinţii şi în modul în care m-au educat experienţele, încât aş înnebuni dacă totul s-ar opri la o singură persoană.

Dacă vrei să mă schimbi, îndepărtează-mă de oameni. Asta însă, n-o să mă ţină aproape de tine, oricine n-ai fi tu…

m-aţi înnebunit!

Există două lucruri râvnite de om: libertatea şi fidelitatea. O discuţie între bărbaţi şi femei, între femei şi femei, între bărbaţi şi bărbaţi şi între ce mai există cu conştiintă pe lumea asta, o să ducă, de cele mai multe ori acolo.

Bărbatul, dacă nu are libertatea de a înşela, gata, se simte îngrădit. E greu de înţeles pentru o femeie, cum oare se simte el îngrădit când are voie să facă tot ce făcea înainte?!! Să mă scutească bărbaţii care se simt îngrădiţi, pardon! Încă nu a venit vremea să vă aducem curve la pat, ca să nu vă simţiţi legaţi şi sufocaţi de o relaţie.

Să ridice mâna sus, dintre băieţi, câţi şi-ar lăsa iubita singură în club sau în vacanţe? Îmbracată şi machiată frumuşel, gata de distracţie. Vă spun eu, nu mulţi din voi, nu pentru că unii din voi sunteţi dominaţi, ci pentru că vă e frică, nu că ar păţi biata fată ceva, ci că v-o fură unul mai bun, că o să vă înşele, nenorocita.

Chiar suntem atât de sălbatici încăt trebuie să ne păzim unul pe celălalt, pentru că, numai despre asta citesc. Ori sunteţi nemulţumiţi că nu aţi găsit o fată bună, ori nemulţumiţi că trebuie să faceţi nişte sacrificii după ce aţi găsit-o. Bine sălbătăciunilor, poftim în junglă, vânaţi ce se prinde, bucuraţi-vă de libertate, dar să vă spun eu ce înseamnă vânător adevărat: cel care aleargă după prada pe care o vor toţi, dar o savurează numai el. În rest, sunteţi doar nişte hiene, vă mulţumiţi cu hoituri.

cine înşală totuşi mai mult?

Indiferent dacă ai înşelat, că vei înşela, eşti liber să votezi. Dacă ai fost fidel, toată viaţa ta, dar ştii pe cineva care să fi călcat pe alături, împărtăşeşte adevărul cu noi. Haideţi să vedem, cine înşală mai mult. Nu vreau părerea personală, ci doar cazuri reale. Dacă ai mai multe cazuri, alege sexul care are mai multe idile.

când bărbaţii spun despre alţi bărbaţi că înşeală…

Poate ar trebui să fim mai responsabili pentru ceea ce scriem pentru că, mulţi dintre noi, cei care avem un blog, nu conştientizăm cât de mult contează ceea ce scriem. E personal, o să spuneţi, scriu ce mă duce mintea, scriu ce gândesc, cum gândesc. I-am critica imediat pe pedofili, pe homosexuali, pe criminali şi pe cei care nu sunt conform criteriilor noastre. Eu, atunci când citesc un blog, care îmi place pentru ceea ce scrie autorul, pentru ceea ce gândeşte, e pentru că, într-un fel, am încredere în el, deşi habar nu am cine butonează, de exemplu, într-o zi de luni, după ora 20.00. Ce facea înainte să scrie, ce o să facă după ce o să apese “Publică”.

Citeam săptămâna trecută la Makavelis un articol despre cum înşeală bărbaţii şi despre cât de proastă ar trebui să fii dacă crezi că prietenul tău îţi este fidel. Având în vedere că e scris de un bărbat, stai şi te gândeşti că ştie el ce ştie şi îţi faci inimă rea. Te uiţi la iubitul tău şi te întrebi: “-Ia zi, necazule, m-ai înşelat, o să mă înşeli…” Şi uite aşa, frămânţi inimă de om. Nu ştiu câţi bărbaţi din totalul masculilor din lume înşeală, de parcă ar fi programaţi să facă asta, iar cei care nu înşeală, sunt nişte maşini defecte. Nici că îmi pasă. Un bărbat care îşi înşeală iubita, pe motiv că i-ar lipsi ceva din dormitor, este mai mult decât o curvă. Nu îţi place, păi ia-ţi chiloţii şi marş cu totul! Nu umbla la două butoaie cu miere, ca un trântor, acuzând-o pe cea de acasă că nu ştie să te ţină şi pe cea cu care o înşeli că este, în fond, încă o curvă de care îţi baţi joc. Continue reading

inimi frante.

d1Da, stiu ca urmeaza ziua indragostitilor, dar sa ne gandim putin la cei ce sunt singuri, la cei care in acest moment citesc scrisorile de dragoste si le rup, pagina cu pagina. La cei ce isi citesc mesajele din telefon si dau “stergere”, la cei care plang si asculta pentru ultima data “melodia noastra”…
Fotografii cu voi doi, le privesti, erati atat de fericiti in ele. Iti amintesti fiecare cuvant soptit, iti amintesti fiecare gest. Pareau atunci vesnice. Iti amintesti cum v-ati cunoscut, cum te-a cucerit. Primul sarut, care devenea tot mai dornic, mai aprins. Prima excursie impreuna. Prima dimineata in bratele celuilalt. Orele care treceau atat de greu pana sa va intalniti si clipele ce zburau cand erati impreuna. Toate, toate s-au terminat. Intr-o zi, toate visele voastre s-au limitat la o cearta, la o floare adusa nu la timpul ei, la o gelozie neintemeiata, la o monotonie prematura. Intr-o zi sarutul n-a mai fost la fel, nici macar nu ti-a fost dor. Ai preferat sa iesi cu baietii sau cu fetele decat cu persoana care, cu ceva timp in urma, era totul pentru tine.
Ne indragostim usor. Construim repede o aura favorabila, frumoasa in jurul persoanei de langa noi, iar in momentul in care acea aura dispare, cand incepem sa cunoastem si defectele si calitatile, tindem sa inclinam balanta spre semnul cu minus. Ne indragostim usor. Iar in viteza cu care facem acest lucru, uitam sa si iubim. Pentru cei ce nu mai sunt “noi”, pentru cei care ziua de 14 februarie o sa fie una trista, plina de amintiri, de dor, de regrete, atat va zic: exista si Dragobetele 🙂 si nu o zic ironic.
Cateodata nu trebuie sa dam pagina, trebuie sa o rupem cu totul, iar odata cu ea, pozele, scrisorile, amintirile. Iubirea trebuie privita ca un anotimp: trece unul rece, vine altul, in care totul renaste.
Indragostiti-va,iubiti, iertati. Si cel mai important, invatati  sa ramaneti fideli: atat voua, atat persoanelor de langa voi, dar, mai ales, sentimentelor voastre.