Devii infidel atunci cand nu iubesti? Din experienta mea o sa va spun ca nu e o regula. Nu te nasti cu o astfel de caracteristica si nici nu ti-o imbunatatesti o data cu varsta. Vorbind despre experienta mea, ca sa nu se inteleaga altceva, am fost tentata sa insel de fiecare data cand aparea un obstacol, o cearta in relatie. Ar fi fost foarte usor sa compensez toate acele minusuri iesind cu altcineva. M-am abtinut, dar nu pentru ca iubeam, inca nu iubeam atunci si poate as fi fost absolvita, intr-o oarecare masura, de vina. Nu am inselat pentru ca stiam ca, daca fac acest pas, nu dau nici o sansa relatiei in care sunt, iar esecul nu ar mai fi fost al lui, ci al meu. Cred ca astfel ne punem, inconstient, relatia la incercare. Daca reusesti sa te abtii sa il suni pe fostul, pe “amicul”, pe “cunoscutul” X, inseamna ca persoana de langa tine poate fi considerata norocoasa. E ca o dieta. Degeaba faci antrenament, degeaba tii regim, daca ai impresia ca mancand o ciocolata pe ascuns nu se depunde. Poate reusesti in felul acesta sa te feresti de ceilalti, dar niciodata de kg in plus, constiinta de sine, in cazul acesta.

Cat de greu e sa fii fidel? E foarte greu. Admir persoanele care reusesc sa treaca peste tentatii, care incearca mai intai sa isi rezolve problema, nu sa se fereasca de ea. Admir persoanele care nu au nevoie de un legamant pentru asta. Nu cred in “- O sa ma cumintesc cand o sa ma casatoresc”, pentru ca tentatiile pot fi mai mari decat un inel pe deget si un contract in sertar.

Ce iti trebuie ca sa fii fidel? Niciodata n-o sa ai indeajuns ca sa fii satisfacut, dar daca reusesti sa gasesti echilibrul in relatie, astfel incat balanta sa nu se incline nici spre infidelitatea, nici spre despartire, atunci gasesti si vointa sa te abtii de la curiozitatea “ce-ar fi daca…” Infidelitatea nu vine doar in momentele de cumpana ale relatiei, ci si atunci cand totul pare perfect. Da, infidelitatea e ca o boala. Ce, n-ati racit niciodata vara?

Toti barbatii si femeile sunt la fel, toti inseala? Nu tine de gen. Suntem cu toti oameni si stim foarte bine care ne sunt limitele, curiozitatile, slabiciunile. Desigur, daca o sa ma intrebati daca am incredere in iubitul meu, o sa spun ca el nu e ca ceilalti, ca am incredere in el, ca el n-o sa ma insele niciodata. Poate suna absurd, chiar ironic, dar e ca si credinta in Dumnezeu: nu stii sigur ca exista, dar crezi, pentru ca daca n-ai mai crede, te-ai prabusi si chiar daca ti s-ar aduce dovezi ca nu exista, tot ai avea un dram de speranta. Tot ca si in credinta, insa, la fiecare dezamagire, tindem sa ne intoarcem spatele.

De ce n-as insela/ de ce as insela? N-as insela in primul rand pentru mine. Gestul mi-ar produce scarba de sine. Consider ca e o greseala cand avem impresia ca inseland ne razbunam pe celalalt sau daca inselam, o facem din vina celuilalt. Inselam, in primul rand, pentru ca suntem slabi. Obisnuiam sa zic: n-o sa te insel niciodata, daca o sa gasesc pe altcineva, o sa ne despartim, dar acum inteleg ca e aproape acelasi lucru, doar ca asa nu ne-am mai simti prost. Cred ca asta e cheia fidelitatii: sa nu iti doresti sa gasesti pe altcineva, sa te multumesti cu ce ai, dar mai intai sa accepti ca, ceea ce ai, e ceea ce ai!!!

Ce as face daca as afla ca am fost inselata? Cred ca ar fi cea mai usoara despartire. Nu poti sa suferi dupa un om care te dezgusta.