În timp ce mă gândeam ce rochie să pun pe mine, le aruncam pe rând, toate îmi aminteau de câte un eveniment la care am fost cu Matei, sună Dorin:
-Bună Irina, ce faci? Sper că nu ai apucat încă să te îmbraci…
Ce puteam să zic?
-Nu, s-a întâmplat ceva?
-Am uitat complet de o întâlnire pe care o aveam pentru azi şi nu pot să…, înţelegi?
Bineînţeles că înteleg, de ce n-aş înţelege. De 2 ani tot înţeleg, dar rămân la fel de proastă. Înţeleg, dar nu aflu nimic şi totuşi înţeleg.
-Nu e nicio problemă, înteleg, ştiu cum e…
-Te sun mâine, Irina, îmi pare rău…
-Vai, dar să nu începem de pe acum cu regretele. Mâine mă întorc în ţară, trebuie să mă pregătesc pentru un casting.
-Irina, te rog, n-o lua în mod personal, stai aşa, că mă sună cineva, te pun pe hold, 2 secunde, te rog…
dâng-dâng-dâng

N-am timp. Dacă aveam timp îl înţelegeam pe Matei, dacă avem timp rămâneam mereu pe un hold continuu, dar aşa, nu am timp. Nu am timp să îşi facă alţii timp pentru mine.

-Da Dorin…
-Matei sunt, mă mai ştii? Spuneai acu câteva zile că mă iubeşti, azi eşti deja cu numele altuia pe buze. Cred că ai suferit enorm zilele astea cât timp eu am înnebunit căutându-te prin toată Roma în timp ce tu te distrezi cu alţii pe la hoteluri. Dacă tot te-am sunat, nesimţito, să ştii că Continue reading →