Fluturii mei…

Citisem pe un tumblr (regret că nu mi l-am notat) următorul comentariu: – O să ai un blog deprimant când o să vă despărţiţi; Autorul tumblr-ului, un băiat, scria despre iubita lui, care se afla undeva departe, dar urmau să se mute împreună.

În sensul acesta, eu sunt egoistă. Îmi place să adun lucruri în mine. Iubiri, dezamăgiri, dor, fericire, visuri… Îmi place să iubesc, nu pot să fiu singură. Una e să fii tristă pentru anumite motive- de exemplu, după o despărţire- şi alta e să fii tristă singură, în stare mizerabilă, îndopându-te cu ciocolată, aşteptăndu-l pe Făt-Frumos, fără să faci ceva, convinsă că o să apară, pentru că îl meriţi.

Pentru mine, o despărţire făcută din convingerea că e mai bine aşa, e la fel de bună ca o iubire, iar din motivul acesta, nu mi se pare deprimant să scrii despre ea. Poţi scrie frumos, când te doare. Poţi scrie mai limpede. Eu nu sunt romantică şi nici nu mă pricep să scriu despre iubire, în cuvinte frumoase. N-o să mă vezi rupând petale de romaniţă, întrebându-mă dacă mă iubeşte sau nu.

Când mi s-au înmuiat pentru prima oară genunchii şi mi s-a făcut rău de fericire am ştiut că fluturii din stomac o să îmi sugă toată energia. Am ştiut că o să trebuiască să alerg ca o nebună, ca să menţin adrenalina. Am ştiut că o să îmi tremure genunchii şi după ce o să mă opresc, dar nu din acelaşi motiv, ci de oboseală.

Iubirile mele, ca şi despărţirele, înseamnă totul pentru mine. Dacă nu m-ar durea, înseamnă că n-am fost fericită. Fluturii mei nu mor, ci îşi trag sufletul. Aşteaptă, ca nişte trântori, să se adune miere în stup, ca să se hrănească. Nu m-am oprit pentru că am obosit, ci ca să admir lucurile pe lângă care alerg…

te vreau pentru o viaţă, da…o să trăim mult?

Aţi făcut dragoste în toate camerele, aţi consumat toate lumânările parfumate, aţi băut toate brandurile de vinuri dulci şi demi-dulci, v-aţi bucurat la primele aniversări: “prima zi împreuna”, “prima săptămână împreună, “wooow, prima lună împreună”… V-aţi văzut dimineaţa unul pe celălalt şi pentru că încă mai sunteţi împreună, aţi luat micul dejun, prânzul şi cina de atâtea ori încât nu mai ştiţi ce să gătiţi. Aţi adormit de mână, goi, în braţele celuilalt sau spate la spate. Aţi văzut dimineaţa că sărutul nu e dulce, pentru că blend-a-med nu ţine chiar 24 din 24, dar nu v-a deranjat. V-aţi uitat la filme împreună, aţi făcut ordine şi dezordine împreună, v-aţi îmbârligat prietenii, făcând o posibilă despărţire mai greu de suportat, pentru că vor fi mai mulţi oameni de uitat. Aţi mers în vacanţe, adunând amintiri şi formându-vă propriul Paris pentru unde n-au ajuns bani sau timp. Dumnezeule, v-aţi cunoscut părinţii şi îi alintaţi “socrii”, vorbiţi despre copii, dar vă certaţi când e meci la televizor sau când e vorba cine să ia bucata mai mare de prajitură.

Nu contează care sunt florile preferate, când nu ştii care e berea preferată. Nu contează ce culoare au ochii şi părul, nu mai există stereotipuri. Oare cât ţine nebunia asta la doi oameni care îşi spun “Te iubesc” şi care, în vâltoare dragostei, au făcut totul. Oare mai sunt multe de făcut? Nu de alta, dar vorba aia cu “Dragostea ţine 3 ani” te cam întristează când e vorba de suflat în lumânările de aniversare şi chiar te bucuri dacă el uită.

Sunt zile când ţi-e frică că o să intervină plictiseala, dar îţi trece când te gândeşti cât de mult ţi-ar lipsi dacă n-ar mai fi. Când nu ştii ce să faceţi, învăţaţi împreună, pentru că niciunul din voi nu are lecţia asta de viaţă…

a locui impreuna?

love_my_other_halfCred ca e un gest foarte curajos sa te muti cu iubitul, pe langa faptul ca e un pas important in relatie, dar in acelasi timp, cred ca e si un risc pe care trebuie sa ti-l asumi. Nu trebuie sa ne imaginam ca in fiecare seara o sa aprindem lumanari parfumate, ca eu o sa gatesc, iar el o sa spele vasele (cat am ras si eu si fishuc la acest exemplu) si o sa facem baie intr-o cada plina cu spuma si ca toate lucrurile o sa le facem impreuna 🙂 Pe tine o sa te enerveze parul ei lasat peste tot in casa, pe ea o sa o enerveze sosetele, hainele aruncate peste tot si alte lucruri pe care nu pot sa mi le imaginez acum 🙂 De asemenea, sunt anumite lucruri pe care esti invatat sa le faci singur, in modul tau sau ai nevoie de momentele tale, cand nu ai chef de nimic. Plus la asta, pleci cand vrei, vii cand poti: nu trebuie sa dai mereu raportul.

Cred ca dupa o perioada in care locuiesti impreuna cu iubitul/ iubita iti dai seama daca chiar vrei sa fii cu el/ ea. Daca ati avea o relatie stabila, dupa cat timp credeti ca e bine sa te muti cu jumatatea ta?

Ce te faci daca relatia nu merge? Cum ii spui sa isi ia lucrurile si sa “o stearga la ma’sa”? 🙂

Eu ma multumesc cu raftul meu in dulapiorul lui, el cu perna mea galbena si pufoasa, iar impreuna ne bucuram de un loc pe care iubesc sa il numesc “acasuca la noi” 😀

barbatul meu ideal

love-my

Am facut acest post ca sa-i raspund Ralucai la intrebarea ce mi-a pus-o aici . Ce ar fi pentru mine important in ceea ce priveste jumatatea mea? In primul rand barbatul de alaturi trebuie sa-mi inspire incredere. Sa stiu ca pot sa ma bazez pe el, sa stiu ca pot sa gasesc mereu un sprijin in el, sa-mi fie alaturi si sa-mi alunge temerile. Sa fie mai hotarat decat mine si sa nu-mi dea niciodata senzatia de incertitudine, cel mai tare urasc acest lucru. Sa stie sa ma alinte, sa-mi arate ca ma iubeste, iar asta nu doar in privat. Sa fiu mai importanta decat un meci de fotbal sau prietenii lui, lucruri pe care, bineinteles am sa i le respect. 

Un alt aspect important pentru mine este relatia lui cu parintii, se zice ca un barbat isi va trata sotia/iubita asa cum isi trateaza mama.

Sa stie cum sa se certe cu mine si, mai ales, sa stie sa ma impace.

Sa-si dea seama cand ma simt rau si sa fie in stare sa aiba grija de mine. Sa renunte la orice pentru mine

Sa stie sa se poarte in public. Sa nu-mi fie rusine cu el, si aici nu fac referire la aspectul fizic, ci la felul in care ar vorbi, s-ar purta cu cei din jur si cu  mine.

Sa arate  fie ingrijit.

Sexul: (a face dragoste) sa nu fie o prejudecata, ci o placere!

Sa fie mai inteligent decat mine.

Parte financiara: pot sa-i fac si eu cinste cu bere din cand in cand 🙂

Sa nu-i fiu superioara, din orice punct de vedere.

Sa fie responsabil de actiunile sale si sa stie sa se descurce.

Sa-mi dea mereu partea mea de libertate si sa nu ma minta, poate sa poarte o discutie normala cu mine, nu ma supar, inteleg.

Sa stie sa gatesca…ca sa putem gati impreuna.

Sa iubeasca copiii si sa nu ma judece pentru faptul ca nu-mi plac animalele.

Sa fie romantic, dulce, nebun si serios.

Sa aiba simtul umorului.

Sa arate bine 😀 dar nu mai frumos ca mine =))

Sa stie sa ma contrazica ;))

Sa ma iubesca. Mama imi spunea: “O  femeie poate sa invete sa iubeasca. Un barbat daca nu iubeste, nici un mentor nu-l mai ajuta.”