Mi-a fost atât de ciudat, în primele zile, imediat după ce ne-am despărţit. Timpul nu mai fugea nicăieri, decât spre zilele de ieri. Gândurile sunt ca o durere de cap, le simţi acolo, în tâmple, în frunte, în ţâuitul din urechi.
Bărbaţii sunt ca albinele, când e vorba de miere. Mă simt mai puternică acum. Nu mai roşesc când mi se spune că sunt frumoasă, iar atunci cand simt că îşi vor întoarce privirea, imediat ce trec de ei, întorc capul şi bărbaţii se jenează.
Când nu îţi pasă de ei, eşti mai puternică şi ştii. Ştii şi când te plac, ştii şi când te vor doar pentru sex, ştii şi când nu te plac. Ştii şi nu te interesează. Dacă vrei, flirtezi. Dacă nu vrei, le întorci spatele, făcându-i să se simtă prost.
E teribil pentru o femeie să fie puternică. Noi trebuie să iubim mult, ca să ni se înmoaie inima, altfel am fi mai groaznice decât unii bărbaţi.
“-Mai tii minte urato, cand la liceu te luam de mana si tu roseai cand ne vedea profa de mate?…cand te asteptam joia sa iesi de la ultima ora si mergeam impreuna spre casa ta, casa aflata in cealalta parte a orasului decat casa mea, si, totusi, nu as fi conceput zi de joi fara sa te conduc, bine…pana la blocul vecin cu blocul tau, iti era frica sa nu ma vada ai tai si sa te certe.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 