Primul meu telefon mobil l-am avut în clasa a 9-a, un Nokia 3310, gri. Mi-l cumpărase părinţii pentru că era singura modalitatea de păstra legătura cu ei şi de a mă plânge zilnic că nu mai vreau în România, că vreau acasă şi alte lucruri de copil zmuls din alinturile vieţii şi purtat prin vămi cu genţi mai grele ca mine, pline cu bunătăţuri şi amintiri. Continue reading →