Ar fi trebuit sa citesc aici cat de proaste sunt femeile. Din “pacate” autoarea s-a axat doar pe femeile indragostite, dar nu e nicio problema, ma incadrez. Nu vreau sa creada Andra ca am ceva cu ea, cu articolul ei, doar ca eu nu pot sa spun ca toate femeile sunt nelimitat de proaste, asta ar insemna sa o jignesc inclusiv pe mama mea. Nu ma consider proasta nici pentru ca sunt femeie, nici pentru ca n-am stat cu un baiat doar pentru ca ma iubea, nici pentru ca sunt indragostita, nici pentru ca exista termenul de “misoginism” sau cel de “emancipare”. Consider ca femeia indragostita nu e proasta doar prin faptul ca iarta, trece cu vederea anumite aspecte, indura si spera. Femeia indragostita, aparent proasta, stie exact cand i s-a depasit limita, stie exact care parte a paharului e mai goala, stie exact cand o sa puna punct, astfel incat sa nu o doara (poate doar in cot), stie exact de cate ori i-a zis iubitului in gand: “e ultima oara cand iti tolerez asta” si totusi, ilogic, o sa si-o zica inca de n ori. De ce? Pentru ca e proasta? Nu. Vorbeam cu Alina ieri despre faptul ca noi, femeile, suntem mult mai puternice decat barbatii, avem puterea sa trecem peste aproape orice si asta nu pentru ca suntem naive sau proaste, ci pentru ca fie vedem alternativele, fie avem un scop. Nu stiu cat de proasta a fost mama unora din dintre noi cand tatal i-a dat o palma iar ea nu si-a facut bagajul si nu a plecat, nefiind nevoie ca tu, copilul, sa ajungi sa iti urasti tatal, sa iti compatimesti mama si sa traiesti calvarul unui divort doar pentru ca mama ta a fost desteapta. Sa nu se inteleaga ca sunt de acord cu violenta, nimic nu-mi provoaca mai mare scarba cand e vorba de a se ridica palma. Una insa e sa ai ochelari de cal si alta e sa poti sa si dai din copite.

Daca femeile indragostite nu ar fi atat de “proaste”, multe-muuulte din cuplurile pe care le stiu eu n-ar mai exista. Sau poate ca ar exista, dar in alta formula combinatorie. Ma bucur pentru cei care se inteleg de minune, care au o dragoste perfecta, care se iubesc de nu mai pot. Un lucru stiu:

 nu e mierea atat de dulce si nici dracu’ atat de negru.