Bani, iubire, fericire…

Pentru unii oameni, starea materială este foarte importantă- poate de aceea se axasează mai mult pe carieră. Am avut perioade şi de lipsuri, şi de bine, şi de lux. Diferenţa dintre ele, ÎNTOTDEAUNA, a făcut-o cel de lângă mine.

Eu nu pot să mă bucur de un job, oricât de bine plătit n-ar fi, dacă nu am la cine să vin acasă, dacă n-are cine să mă susţină, dacă n-are cine să mă laude pentru ceea ce fac, dacă n-are cine să mă încurajeze. Pe de altă parte, nici nu poţi să te duci la muncă supărat, din cauza problemelor din familie- pentru că îţi vine să te duci în lume, să nu mai vrei nici bani, nici şef sâcâitor, nici colegi, nici viaţă socială, nimic.

M-ar fi de ajuns o viaţă modestă, un job modest şi ce mai are nevoie omul, doar dacă aş avea linişte în casă- un soţ (iubit) care să însemne totul pentru mine, iar eu să însemn totul pentru el. Nu mi-ar trebui nici bijuterii, nici maşină, nici vacanţe, ci doar zile ca să pot profita de fiecare dimineaţă şi seară alături de el.

Poza: Alex G

chihaia sergiu- talent, pasiune, munca, moda..

Daca e sa ma simt norocoasa, unul din motivele pentru acest lucru este faptul ca m-am nascut intr-o familie extraordinara si n-as putea sa ii fiu mai recunoscatoare lui Dumnezeu decat incercand sa nu o dezamagesc. Acelasi lucru l-as putea spune si despre fratele meu, Chihaia Sergiu. Sunt mandra de el si de tot ceea ce face, amintindu-mi de fiecare data prin actiunile sale ca nu trebuie sa fii neaparat bogat, sa ai relatii sus puse sau pile ca sa reusesti, poate de aici si replica lui la fiecare din “nu pot-urile” mele: “in viata, 1% e talent si 99% e munca.” De fiecare data cand zic “fratele meu este designer vestimentar” aud remarci de felul: “inseamna ca iti face multe haine”, ei bine, trebuie sa recunosc, am o singura dorinta in acest sens la el: sa imi faca rochia de mireasa 🙂

Nu am sa scriu despre el asa cum o fac revistele de moda sau persoanele abilitate in domeniu, in primul rand, pentru ca nu ma pricep, iar in al doilea rand, pentru ca in moda, consider eu, lasi creatiile sa vorbeasca de la sine. Poate pentru unii din noi moda, designerii vestimentari si colectiile de moda sunt reprezentate de nume sonore, de prezentari de moda, de haine frumoase si manechine superbe. Pentru cei din domeniu reprezinta multa imaginatie, creatie, daruire, munca, competivitate si, cel mai important, o combinatie intre pasiune si restul lumii.

Colectia “Share your happiness” a fost creata special de fratele meu,  Chihaia Sergiu, pentru  spectacolul de moda, organizat de Ambasada Germaniei, cu ocazia implinirii a 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Concursul a fost castigat de catre el si Razvan Vasilescu, cu colectia “Mr. Ghenosse”. Mai multe despre Sergiu o sa aflati de indata ce o sa apara site-ul oficial, unde va posta lucruri din creatia sa, date de contact, dar si alte informatii cu privire la colectiile ulterioare. O sa va tin la curent de indata ce totul o sa fie pus la punct. Hainele din prezentare se pot cumpara. Pentru mai multe detalii despre Chihaia Sergiu, google him 🙂 , iar pentru detalii poza, dati click pe ele.

1 zi

1 ziA trecut prima zi. O sa va spun despre ce e vorba peste 6 zile. Daca o sa dea rezultat. Sper ca sunteti curiosi si ca o sa asteptati, poate nu la fel de mult ca si mine, dar macar stiu ca unii din voi o sa intre zilnic si o sa se intrebe: oare despre ce e vorba? 🙂 Nu e strategie de blog, doar imi impart asteptarea cu voi, si curiozitatea, si chinul, si nerabdarea…

nu exista “nu pot”, exista “nu vreau”

silence is golden but duct tape is silverStiu ca nu pot salva lumea si cred ca nimeni nu e interesat intr-adevar de acest lucru. Stiu ca nu pot sa fac anumite lucruri doar pentru ca am pus acel “nu pot” in fata. Asa cum fiecare din noi stie cu siguranta anumite lucruri, dar pentru ca ne sperie realizarea sau nerealizarea lor devenim ignoranti. Stim ca sportul e bun pentru sanatate, dar parca asteptam acei 40-50 de ani cand o sa ne pocneasca oasele si o sa spunem: n-am avut timp in tinerete sa alerg putin prin parc. Poate atunci o sa preferi sa te doara picioarele de la fotbal decat mainele de la fifa 2009. Avem timp si vointa sa mancam: niciodata timp si vointa pentru o alimentatie sanatoasa. Nu avem acest timp pentru cine? De ce ne simtim mereu in criza de timp? Ne grabeste cineva sa ne traim viata? Facem atatea lucruri pe baza unor reguli nescrise, ne-am contemplat in traditii si obiceiuri incat, daca traditia spune sa muncesti sau sa nu muncesti, faci intocmai. Nu mai avem liberatea de decizie pentru ca traim intr-o era democratica. Am transformat credinta, ne-am uitat valorile, am devenit o turma, unde fiecare are “Dumnezeul lui”, asta in cazul in care nu se crede el insusi un zeu.
Scriu pentru ca gandurile mele nu le poti gasi pe google.