Norocul e ca un suflet vândut la ghicitoarele în cafea. Să nu-ţi doreşti norocul cuiva, crezând că e mai fericit, mai împlinit, mai bogat, mai iubit, mai tot. Norocul îţi dă şi îţi ia, sub masca ghinionului, ca să nu se dea de gol, ca tu să speri în continuare şi să te bucuri de el.

Şi uite aşa, aştepţi ca norocul să îţi aducă şi una, şi alta- lăsând în seama lui hotărârile şi deciziile, deprins fiind ca visele să ţi se îndeplinească, chiar dacă nu sunt visele tale. Din moment ce se realizează ceva, de ce să îţi pui întrebări? Spui mulţumesc, ai avut noroc, alţii nici atât nu au.

Dacă am avea puţină încredere şi un pic mai mult curaj, am vedea că norocul nu e decât picătura din lac. Unii se bucură la căderea ei, pentru că face lacul să tresară. Câţi din noi au curajul să sară însă, ca să-şi facă propriul val?