V-am spus eu că, atunci când vrea, norocul meu îmi zâmbeşte până la urechi, aşteptându-se să fie gâdilat, aşa că mi-l laud. Ieri am fost la un interviu, la un restaurant, am primit postul, iar azi e prima zi. Nu spun că, jobul de chelneriţă, e visul meu de-o viaţă, cu atât mai mult, cu cât eu am experienţă în cu totul alte domenii, dar având în vedere situaţia (inclusiv actele), postul este mai bine decât binevenit.
Vă spun vouă, ce n-am spus managerului: sunt neîndemânatică şi îmi scapă lucrurile din mână, dar măcar acum mă simt cu gândul împăcat, ca să nu zică cineva că mint. E prima mea experienţă, în acest domeniu, sper, deci, să mă descurc. Restaurantul e cu specific italienesc, proprietarul e turc, iar clienţii sunt, în mare, englezi. Chelneriţa e româncă, originară din Moldova şi, mai mult de atât, se crede grapefruits. 😆
Ieri am primit un crin, de la un trecător, pe stradă. Cu siguranţă îi spun mamei să îmi schimbe numele în Cenuşăreasa.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 