Obicei prost…

21 January 201121 January 2011 Grapefruits de suflet:) blogul meu, compatimirea, judecare, pansament, prea personal, prince of tears, rani, sa treaca, sentimente

Pentru că, la un moment dat, blogul nu-ţi mai aparţine, deşi e al tău, am hotărât: fie iau o pauză, ca să nu devină totul prea personal, fie să scriu pentru că nu mă pot abţine. Da, am ales una din două, dar nu ştiu pe care, încă.

E greu să ţii în tine o învălmăşeală de sentimente, trăiri, experienţe şi visuri. Am crezut că e mai uşor să le pui jos, printre butoanele de la tastatură, dar cred că e mai bine să le păstrez acolo, unde le este locul. Fără ca oamenii să judece, fără ca oameni să compătimească, nici măcar să placă.

Cred că mi se trage de la prostul obicei de a-mi zângări rănile. Trebuie să învăţ să pun pansament şi să aştept… să treacă, fără să dau “boala” şi la alţii.

Screenshot din filmul Prince of tears

thoughts for every day [22]

7 May 20107 May 2010 Grapefruits Thoughts For Every Day asteptarea, batalie pierduta, dezamagire, evenimente din 7 mai, focuri de arma, momentul potrivit, octavian paler, Octavian Paler- Viaţa pe un peron, one of those days, rani, Thoughts For Every Day, viata pe un peron online, victorie obositoare, vremuri de pace

“Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit… Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.” Octavian Paler- Viaţa pe un peron

Aveam citatul pregătit de câteva zile şi aşteptam momentul potrivit ca să îl postez. Momentul potrivit însă, a trecut cu mult timp în urmă. Astăzi se fac 3 ani de la moartea lui Octavian Paler şi, poate, în momentul când a scris rândurile de mai sus, s-a gândit la Bătălia lui, iar noi, când citim, ne gândim la Bătăliile noastre. Cine a zis că trăim vremuri de pace? Sunt focuri de armă care nu se aud, dar care lasă răni. Puteţi citi cartea online ➡ AICI.

Mulţumesc Andreea

omule!

14 March 2009 Grapefruits de suflet:), lumea in care traim bandaj, bere, bomboane, carnaciori, cazi, grapefruits, inainte, inapoi, inghetata, lacrimi, maturitate, medicamente, rani, suflet

icecream Cazi si te ridici, nu mai ai 2 ani sa te ia mama de mijloc si sa zica “hoooopa sus”. Cazi din nou, privesti in jur, alti oameni se impedica, poate chiar de aceleasi obstacole ca si tine. Nu e nimeni sa le fereasca, nu a invatat nimeni sa le ocoleasca, asa e firea omului. Te lovesti, iti bandajezi singur ranile, ai vrea sa plangi, dar te gandesti ca nu are rost…oricum nu te vede nimeni, nici macar pentru tine nu mai plangi…sunt altii care fac asta si, curios, esti satisfacut stiind asta. Treci pe langa inghetata din vitrina cu privirea inainte, iti mai amintesti cand, cu ani in urma, stateai lipit de geamul magazinului, savurand fiecare aroma, topindu-ti ochii la fiecare cornet? Acum cumperi bere si carnaciori, peste cativa ani medicamente ca sa sfarsesti intr-un final cu cateva bomboane date pentru mantuirea sufletului tau. Cazi si te ridici si pentru ca te doare, uneori pui piedica si celui de langa tine, ca sa stii ca nu esti singurul care sufera. Lucrezi non-stop de parca Dumnezeu te-ar fi pus in priza. Faci bani. Multi bani. Nu te mai opresti. Treci pe langa magazinul cu inghetata si pui capul in pamant. Ce s-a intamplat cu copilul din tine care, cu ani in urma, ar fi dat tot maruntul pentru asi infinge dintisorii in bulgarasul acela rece? Ai invatat sa cazi si sa te ridici, ai invatat sa privesti doar inainte. Ai invatat sa nu plangi, dar nu si sa nu doara.