Ma gandeam ca ar fi tare ciudat sa scriu despre Ratb, asa cum probabil pentru cineva e ciudat ca scriu despre autobuzele din Anglia. Mare treaba, nu? Dar daca stai sa le compari, iti dai seama ca ai putea scrie o poveste, trista pentru unii, minunata pentru altii. Ratb-ul romanesc are 2 usi duble si o usa simpla, da? Cu toate astea, e mereu imbulzeala la usa, strigate, injuraturi si imbraceli. Mereu mult prea plin, urat mirositor.
Autobuzul englezesc are o singura usa dubla si doua etaje (desi sunt si autobuze normale, cu un singur nivel). Oamenii stau civilizat la coada si asteapta sa iasa toata lumea care coboara. Asteapta in continuare la coada ca fiecare sa isi ia biletul de calatorie (un bilet pentru toata ziua costa 3,5 lire) si se respecta scaunele pentru mamici si pentru persoanele cu handicap. La iesire, oamenii saluta soferul si ii multumesc.
La noi, oamenii intra si ies pe toate cele 3 usi, in acelasi timp si il mai si injura pe sofer cand acesta nu vrea sa deschida usile intre statii. Zau ca nu-mi vine sa ma minunez, dar inca nu ma pot abtine.
Cred ca in acest moment sunt cel mai amar grapefruit existent pe piata romaneasca. Am si motive. Marti, dupa 3 ore de somn, 6 ore de munca, facultate si bagaje, am ajuns la autogara, in ciuda traficului, si am pornit spre Suceava. Pe la jumatatea drumului, ploi torentiale, fulgere si tunete: semnalizau oarecum ceea ce urma sa se intample a doua zi. Am ajuns pe la 3 dimineata, am adormit ca un bebelus. Dimineata, la 8, am luat cu asediu institutiile publice care AR FI TREBUIT sa se ocupe de dosarul meu pentru cetatenie, cel putin cu o informatie CORECTA! Plimbata de la un ghiseu la altul doar pentru a afla ca nu “ţine de ei”, “nu stim sigur”, “mergeti acolo” ca de acolo sa fiu trimisa dincolo si tot asa. Pana la urma, domnul de la evidenta persoanelor ne spune ca toata treaba se rezolva NUMAI si NUMAI la Bucuresti. Mentionez ca toate aceste ORE am fost insotita de tatal si fratele meu mai mic, veniti si ei de acasa. N-am reusit sa ma vad cu fetele, am luat primul autocar spre Bucuresti. Iarasi o noapte de nesomn. De dimineata am fost la toate primariile din toate sectoarele ca sa ni se spuna ca totul se rezolva foarte simplu la Suceava, cel putin pentru fratele meu mai mic, eu pot sa imi depun dosarul si in Bucuresti, spre fericirea domnului 
Am asistat zilele trecute, fara sa vreau, la o discutie telefonica in Ratb care m-a facut sa zambesc ironic. In fata mea, o domnisoara, cam de 23-25 de ani, vorbea cu o amica, presupun, la telefon:
“Imi plac” magazinele care “se respecta”, indiferent daca e mini, super, hiper market sau buticul de la coltul strazii, dar cel mai-cel mai mult imi plac angajatii magazinelor, aia cu clase, cateva, nu multe 😉 Indignarea mea nu porneste de la faptul ca deja e lege nescrisa sa primesti acadele si gume orbit in loc de rest, lucru ce ma incanta cand eram mica si doamna vanzatoare imi dadea 2, 3 bomboane sau gume cu imagini Barbie si care, probabil nu m-ar deranja nici acum daca as putea sa-mi cumpar bilet la ratb cu 1,20 ron, in cazul in care nu as avea inca 0,1 ron. Indignarea mea porneste de la faptul ca, in trecere spre casa, am intrat in supermarketul din zona facultatii, vroiam sa-mi iau varza rosie. La raionul cu fructe si legume, bineinteles, toate erau vai de capul si vitamina lor. Varza rosie si cea alba era cat jumatatea de raft, adica mi-ar fi trebuit un caruţ ca sa car una bucata varza pana acasa. Am sfarsit prin a cumpara iaurt, oua si grefe [la care nu pot sa renunt]. Dupa ce mi-a scanat produsele, intind bancnota de 100 ron la care doamna de la casa imi spune: “-Nu am sa-ti dau rest de la 100 ron”. Am ramas profund scarbita de tonul pe care mi-a spus asta, de parca mi-ar fi dat produsele gratuit. O intreb: “Si insinuati sa merg peste drum sa schimb banii, sau cum?” “-Domnisoara, daca nu aveti o alta bancnota, cu valoare mai mica, eu nu va pot ajuta, cei mai multi clienti platesc cu cardul”, “- Bine, ii zic eu, si atunci de ce nu puneti anunt ca faceti tranzactii exclusiv cu cardul?” Pentru ca isi pierdea din pretiosul timp, imi spune ca nu are ce sa faca, sa merg sa schimb banii si sa revin dupa produse, daca nu, sa le pun la loc. “-Sa le pun la loc?!! Din moment ce magazinul nu-si respecta numele, eu de ce as face-o?” M-am intors si am plecat. Supermarket, Halal!
Astept in statie, undeva la Piata Romana. Langa mine doua “doamne”. Cu siguranta secretare la ASE: “imi vine azi una’, stramba, sa-si plateasca taxa si m-a enervat atat de tare moaca ei, incat am uitat sa dau n+n si mi-a dat peste cap toate calculele, a trebuit sa reiau tot.” […] Am urcat in RATB, bineinteles, nu se poate fara sa fii calcat in picioare. Doamnele, imbracate super pompos, gen pitzipoance, numai ca stilul mai matur, s-au asezat vizavi de scaunul pe care stateam eu. Au barfit d’le pe toate si toti de pe la ASE, daca vreti va fac o descriere, iar cei de la Ase, ar putea recunoaste profesorul sau profesoara…La un moment dat, urca controlorul de bilete RATB, un baiat ce statea pe scaunul din fata mea sare pusca si coboara, in viteza izbeste o batranica. Abia atunci am inteles ca domnii ce au intrat sunt controlorii, iar tipul nu avea bilet. Rusine sa-ti fie!!! Boooon. “-Beletul, beletul.” Am dat si eu cardul RATB, toata lumea arata fie cardul, fie beletul. “*N-am belet…”, bineinteles, toti intorc capul spre vocea care a indraznit sa zica: “*N-am belet”, cine credeti? Da, una din doamnele secretare. ” De ce nu aveti belet, doamna?” “- Pentru ca mi s-a stricat masina PERSONALA”, zice 
Urasc oamenii prosti. Prost poti sa fii si dupa ce termini masterul in economie si doctoratul in medicina.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 