Am adormit cu greu. Mi-a fost frica ca nu se mai intoarce, dar apoi am realizat ca are toate lucrurile aici si trebuie sa se intoarca dupa ele. “-Pana la urma n-am facut nimic rau ca sa imi imaginez ca va fi catastrofal”, mi-am zis. Speram sa ma trezesc dimineata si sa il gasesc in camera, absenta lui mi-a creat o stare de nervozitate si am inceput sa ma intreb unde e, cu cine e, ce a facut. Ma doare ca nu m-am intrebat daca e bine. E inutil sa scriu de cate ori l-am sunat, i-am trimis si mesaje in care n-am spus mare lucru pentru ca nu imi pare rau de ceea ce am scris, altfel nu continuam…

– Stii de ce am venit la Roma?, ma intreaba el. Vocea lui pare atat de calma la telefon, sigur i-a trecut supararea.
– Nu stiu, ai vrut sa facem ceva frumos pentru noi doi, dar pana la urma s-a transformat intr-o amintire urata.
– O sa gasesti in dulap sacoul meu, iar in buzunarul de la piept o sa gasesti o cutiuta.
Ma duc spre dulap, dar in acelasi timp ii ascult vocea si ma ingrozeste calmul cu care imi vorbeste.
-Ai gasit cutiuta?
-Da, ii zic eu. Un tremurici mi-a cuprins tot corpul. Tineam in mana o cutiuta cu un inel. Plang si astept ca el sa continuie ceea ce nu parea a fi deloc frumos. De aici si vocea lui deloc suparata, stia ca razbunarea o sa fie dulce. Continue reading →