Aşa cum m-aţi obişnuit în sesiune şi la licenţă (atâta v-a trebuit) urându-mi succes şi ţinându-mi pumnii, nu aveţi decât să spuneţi rugăciuni şi pentru ziua de mâine- am primul examen de aici, iar de joi, pe 6- încep şcoala propriu-zisă. Nu ştiu dacă sunt stresată sau am emoţii, dar cred că mi-ar prinde bine nişte încurajări şi mi-ar plăcea să vă ştiu alături!
În perioada sesiunilor, licenţelor, dizertaţiilor, bacalaureatului şi a altor minuni de examene, o astfel de soluţie pentru probleme mi se pare extrem de bună şi folositoare. Sper să vă rezolvaţi toate necazurile, majoritatea pornesc de la o atitudine prea tristă! Vă promit, soluţia de mai jos este folositoare doar dacă reuşeşte să vă printeze un zâmbălău pe faţă.
Ieri am terminat ultima sesiune din viaţa mea, urmează şi ultimul examen-licenţa. Trebuie să mă laud cu nişte 10, de care nu sunt neapărat mândră, dar de care nu pot să mă plâng şi trebuie să le felicit pe colegele mele de facultate, în primul rând pentru că sunt nişte fete minunate şi, în al doilea rând, pentru că am avut plăcerea să fiu colegă cu ele. Le mulţumesc pentru ajutor, pentru umăr de plâns şi pentru fiecare gând bun. A, şi pentru că mă suportă, aşa, drăgălaşă cum sunt. Ţin să menţionez că sunt foarte modestă, deşi unii contestă acest lucru, eu cred că sunt doar nişte invidioşi şi nu ştiu să îmi aprecieze calităţile 😆 ( unii o să creadă că sunt doar ironică şi pentru că sunt foarte modestă o să scriu doar aici, în paranteză, că au dreptate, altfel nu recunosc nimic. )
Cub de zahăr? Da. Ieri am învăţat, pentru a n-a oară, că unele bucurii nu semnifică nimic în spatele unor dezamăgiri. Astfel de bucurii sunt ca un cub de zahăr: pot fi dulci în sine sau pot îndulci şi alte lucruri, dar când eşti “diabetic” în anumite situaţii, cubul de zahăr nu este decât un produs sintetic.
Am rămas rău în urmă şi cu premiile, şi cu lepşele, cu raspunsurile şi cu cititul blogurilor. Sper însă să fiu înţeleasă şi să nu vă supăraţi, sunt omul cu sesiunea şi licenţa, cu drum de la Bucureşti la Galaţi şi invers, pe la ambasade şi vămi. O să încerc să fac câte ceva, sper că n-am uitat nimic, am verificat pe unde am putut. Lepşele pe care le-am mai făcut, nu are rost să le refac, dar vă mulţumesc că v-ati gândit la mine. Am primit premii de la NightOn, doua premii chiar, aceleasi premii si de la Malina, care mă crede awesome, asemeni Cameliei, poate pentru asta mă iartă pentru nişte lepşe restante? Multumesc si Marinei pentru flori, am fost surprinsă într-un mod plăcut, dar şi Nataliei pentru premiul mai deosebit. Am ţinut neapărat să vă scriu măcar numele, în semn de recunoştinţă. Promit să fiu cuminte de acum şi să îmi fac temele, dar eu sunt una şi voi, voi atât de muuuuuulţi 🙂
Premiile merg mai departe la Andreihappyday, Anca S., Linn, si Diana.
Inca rad in hohote si da, stiu, e ora 1.20 noaptea. Eu stiu asta, dar colega mea, Corina, se pare ca nu mai stie ce e aia “notiunea timpului”. A primit dimineata un mail de angajare. A stat ea toata ziua si s-a gandi, iar in noaptea asta, la ora 1, o aud:
-Alo, Cristina? Te sun in legatura cu anuntul de pe mail…
(Eu ma gandesc: oare pe cine Dumnezeu suna la ora asta? si ii zic: Cori, vezi ca e ora 1. In acelasi timp, persoana de la capatul firului ii spune acelasi lucru. Corina insa…nicio treaba, pe ea o interesa slujba 😆 ) Cand a inteles si ea ca e ora 1 noaptea si ca unii dorm la ora aia, indiferent ca e criza si oamenii au nevoie de un job 😆 si-a cerut scuze, dar nu inainte de a-si face o reprogramare pentru maine.
Ce credeti, ii mai raspunde Cristina? 😆 😆 😆
In seara asta, Catalina ne-a provocat sa iesim la o bulgareala. Zis si facut. Ne-am pus fularele, manusile si am iesit in fata caminului. Initial nu am avut curaj sa facem ingerasi de zapada, dar nu ar mai fi fost distractiv. Prin urmare, una cate una ne-am prefacut ca am cazut din greseala 😆 Upss, one more time! Din pacate, zapada a fost prea moale ca sa facem si omuleti. Nu ne-am lasat pana n-am mototolit toata zapada 🙂 . A fost cea mai tare bulgareala din ultimii ani!!! As vrea sa tina iarna pana dupa sesiune pentru ca avem planuri de mers la Straja, anul trecut ne-a placut mult de tot. Dap-dap, sa iesiti si voi… 😉 E cea mai buna terapie din sesiune 🙂 Multumesc fetelor!!! Mi s-a indeplinit una din dorintele pentru 2010 🙂 Sper sa nu racim, ne-a ajuns zăpălăuuuul pana in…ciorapi 🙂 Poate data viioare organizam o bulgareala pentru cine mai doreste. Va bloggerim?
isn’t she cute?
Multumim Corinei pentru poze :*
Studentul la primul examen: We rock!
Studentul la al doilea examen: run baby, ruuun! You can do it 😆
Studentul la al treilea examen: in extaz!
Gata. Credeti ca rezista mai mult?
O intreaga comunitate de studenti zilele acestea se roaga lui Dumnezeu si chiar il implora sa ii ajute, chiar daca asta inseamna ca insusi Domnul sa pacatuiasca. Cum? Pai sa ii ajute sa poata copia, sa faca cumva sa isi rupa profesorul gatu’, sa faca cumva sa adoarma profu’ la examen, sa faca cumva sa se dea la examen exact ceea ce a invatat: adica 1 curs, sa faca cumva sa vina colega cu fusta scurta, sa faca cumva sa ii puna profu macar 5 si daca tot face asta, atunci de ce sa nu ii puna 10? Ai-ai ai…sesiunea asta. Bine ca ne-a dat Dumnezeu simtul umorului si putem face haz de necaz!
Si ca sa nu ziceti ca nu suntem vedete, urmatoarele bancuri sunt despre si pentru noi, studentii. Doamne ajuta ( iar aici ca o completare la un alt banc: Dumnezeu te ajuta, dar macar pune mana pe carte 😆 )
1. Mama il scrie o telegrama fiului:
– Cum a decurs examenul? Anunta-ma urgent!
– Examenul a decurs excelent, profesorul a fost in extaz. M-a rugat
sa-l repet si la toamna.
😆 😆 😆
2. Profesorul, obosit, dorind sa-i puna macar o nota de 5 studentului la
examen, il intreaba:
– Bine, dar despre ce s-a discutat la lectii?
Tacere…
– Dar, offf… cine v-a predat aceasta disciplina?
Studentul tace in continuare…
– O intrebare ajutatoare: tu sau eu ?
😆 😆 😆 😆
3. Fata face dragoste cu un student.
– Cum, ai terminat?
– Nu, eu sunt in anul trei…
😆 😆 😆 😆 😆
E greu pentru un strain sa se angajeze cu contract de munca intr-o tara straina, avand in vedere ca exista multi cetateni someri, iar asta inseamna ca statul roman imi acorda mie avantaj, in defavoarea unui cetatean roman. Bineinteles, prin legea asigurarilor sociale, contribui si eu la fondul acestora. Azi am semnat contractul, a durat mai bine de o luna pentru a primi aprobarea de la Biroul de Ocupare a Fortei de Munca. Imi place ceea ce fac prin insasi experienta pe care o capat zi de zi. Cred ca nenea Ceausescu ar fi fost mandru de mine 🙂 si mi-ar fi acordat cetatenia fara prea multe discutii. Apropo, ca tot veni scrisul despre cetatenie, maine imi incerc norocul la Primaria Sectorului 1, sper sa gasesc oameni draguti care sa imi raspunda mai mult decat “Nu ţine de noi” si tot maine, am ultimul examen. Sa-mi fie de bine 🙂
Maine seara o sa va invadez blogurile. Cine stramba acolo din nas si spune ca nu-i place grapefruit’ul? Dar pana maine seara scriu in graba, am examen la Politici de Incluziune. Aseara, dupa cateva ore de munca mi s-a inchis laptopul, o data cu el s-au dus pe apa sambetei si cele cateva ore de munca la proiectul pe care il aveam de facut. Dupa o reactie de criza, am reluat munca, de data asta bocind. Sughitam si scriam. De acum fac abuz de butonul “save”.
Cat timp eu fac proiectul la politici europene, voi raspundeti la intrebarea de mai jos, punandu-va imaginatia la contributie. Cine raspunde corect pana diseara la ora 19.00, primeste un post cu dedicatie, personalizat. Cine spune cel mai interesant raspuns primeste doar dedicatie. Start! 🙂
Esti legat de picior cu o sfoara si esti atarnat de un copac cu capul in jos. Sfoara este ancorata de pamant, dar la baza ei este o lumanare care o arde usor, usor. Partea rea este ca la baza copacului se plimba un leu infometat care abia asteapta sa cazi de acolo ca sa te manance. Nu ai energie ca sa te ridici si sa te dezlegi sau sa te balansezi cumva spre trunchi. Fizic nu prea poti face nimic. Ajutoarele sunt pe drum dar sunt destul de departe si nu vor putea ajunge inainte ca lumanarea sa arda sfoara. Ce faci ca sa iesi din aceasta situatie?
Am sa o omor pe colega mea de camera. Dar nu acum. Dupa sesiune. O las sa se chinuie mai intai. Dupa aia am sa o omor si am sa-i pun sare pe rana, sa simta si pe lumea cealalta. Doamne, iarta-ma! Mi-a luat stick-ul acu’ o saptamana, e plecata la Targu Jiu, iar eu am nevoie de el ca de un prezervativ in noptile cele mai fierbinti. ACUM!
Imi era dor de noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun si sa stiti ca uneori chiar poate ajunge obez peste noapte 🙂 De biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii, de mailuri de la colegi, de schimbari de examen, de proiecte. Luni si marti am primele examene, ce poate fi mai frumos intr-un inceput de saptamana? Pentru ca eu las mereu totul pe ultima suta de metri, sper ca nici de data asta sa nu am parte de obstacole. Diiii, o sa treaca si sesiunea asta. Spor la invatat si succes la examene!
Am inceput sa cred ca imi cam bat joc de cuvintele spuse candva, iar asta nu imi sta in fire. Avem noi oamenii o calitate de a ne preface ca totul e frumos, ca suntem a naibii de fericiti doar-doar o crapa vecinul de ciuda, iar insatisfactia lui ne pune un ranjet pe fata…atat de meschin incat chiar incepem sa credem ca suntem fericiti si ca ne merge bine. Ihim. Imi mai place ca vorbim doar despre lucrurile si evenimentele frumoase din viata, cele urate le tinem doar in familie. Shhht. Stiu ca am zis aici ca vreau posturi optimiste pe blog, dar asta nu inseamna ca trebuie sa scriu doar despre cum m-a cucerit iubitu’, ce note mari am luat la examen, unde m-am angajat, iar eventual daca m-ar insela prietenul sa ma fac ca mi-au cazut butoanele de la tastatura, poate chiar sa-mi sterg blogul [ha!], sa nu spun despre restante [inca n-am] sau sa ma prefac ca sunt o fata optimista si sa scriu posturi despre cat e de frumos sa iubesti, cand defapt habar nu am. Se pare ca lumea ma place pana cand incearca sa ma schimbe, iar cand se intampla asta nu imi mai place mie. Si cred ca asta se intampla cu toti. Il gasim atat de interesant pe un strain, ne fascineaza totul la el, vrem sa-l cunoastem, ne place ca avem lucuri comune, ne place chiar si cand nu avem multe lucuri in comun cu scopul de a dezvolta noi interese, dar NU STIU de ce, imediat cum strainul devine iubit, iubita, prietena, sot, sotie…incercam sa schimbam, sa interzicem, sa impunem reguli…pana in momentul in care STRAINUL devenim chiar noi faţa de cealalta persoana. De ce n-am mai scris pe blog? Pentru ca, la un moment dat, avem atatea de spus incat nu spunem nimic. Exact ca in ziua de marti la facultate, cand am cursuri de la 10.00 la 20.00 si, pur si simplu, uneori tocmai pentru ca sunt atat de multe, nu merg la nici un curs. Sâc! Consider ca pot sa fiu prietena tuturor si dusmanul nimanui pentru ca nu pot sa port pica sau sa urasc. De aceea, cand nu-mi poti fi prieten nu esti decat unul din cei 6 miliarde.
Desi am terminat sesiunea, Slava Domnului, stiu cateva persoane care in seara asta nu au somn pentru ca maine au examene importante. De aceea, o sa va rog sa le uram bafta impreuna. In special pentru Alexutzu’, maine are examenul vietii lui, sesiunea in Viena nu se compara cu cea din Romania, adica fitzuicele se scriu in limba straina, si na, e mai greu cu prescurtarile 🙂 bafta, Alex!!!
O alta personalitate a sesiunii din weekend este Adrian Stanciu , el are maine doua examene. Bafta Adrian, stiu ca o sa iei 10 🙂 astia de la sociologie sunt buni de la natura, e ceva normal la noi =))
Si ca sa destindem atmosfera, baieti luati o pauza din facutul copiutelor si smile:
1. Mai marii stiintei s-au adunat si au scris o carte cu toata stiinta. Fiind curiosi in cat timp se poate invata acea carte merg la o renumita universitate in Germania. Gasesc un student eminent pe care il intreaba ” in cat timp ai putea invata aceasta carte?” . Dupa lungi cugetari si calcule studentul decide ca 4 luni sunt de ajuns. Savantii merg apoi la o universitate din Franta unde un student la aceeasi intrebare spune ca 3 luni ar fi suficiente. Un cele din urma ajung savantii in Romania, unde il gasesc pe studentul nostru dormind cel mai adanc somn. Il trezesc cu chiu cu vai si il intreaba si pe el in cat timp ar putea invata cartea. La care studentul cu jumate de ochi deschis incepe sa strige:
“Trezireaaaa maine avem examen!!!”
2. La examen, un student ia un bilet, nu stie, ia altul, iarasi nu stie. Al treilea, de asemenea. Il ia si pe al patrulea si pe al cincilea. In acel moment profesorul il opreste si ii da nota 5. Ceilalti studenti se revolta: – Pentru ce? – Cum pentru ce? Daca tot cauta, inseamna ca ceva tot stie..
3. Examen – test cu intrebari, la care raspunsul este “da” sau “nu”. Unul dintre studenti arunca o moneda in sus si noteaza rezultatele. Profesorul se gandeste: “Acesta va termina primul”. Se termina examenul, toti pleaca, in afara de studentul cu moneda, care sta si o tot arunca. Profesorul se apropie si intreaba:
– Ei? Ai raspuns la intrebari?
– Da.
– Si ce faci acum?
– Controlez raspunsurile.
4. Examen. Studentul iese la raspuns tinand in mana o fituica, pe care sunt scrise cateva propozitii.
Profesorul:
– Dar unde va este raspunsul?
– In cap.
– Dar aceasta ce e? – indicand spre fituica.
– Aceasta n-a incaput.
Bafta tuturor celor care mai au examene. Papati o grefa 😉
Grapefruits - blog scris cu vitamine 