Am o dorinta imensa sa iubesc pana ma sufoc. Da, asa iubesc eu. Ii las libertate celuilalt si ma sufoc eu. Stiti sentimentul cand ai impresia ca iti creste sufletul in piept? E ca pofta diabeticului. Nici un alt substituient nu te poate multumi ca o ciocolata adevarata. Imi da cineva o doza de insulina, pentru ca am sa risc. O sa-mi curga sange fierbinte prin vene si o sa am impresia ca se invarte casa, patul, tavanul. O sa rad cu pofta si o sa adorm intr-un final. O sa ma trezesc ca o pisica, o sa ma intind putin, o sa zgarai perna cu ciuda fiindca trebuie sa ma scol din locul caldut, o sa mai imbratisez perna inca o data si o sa scot un chiţcăit. Rooar!