Oamenii au nevoie de şuturi în fund, uneori chiar în momentul când viaţa îi îngenunchează. Mă gândeam, de ce unii preferă să citească bloguri, fără să simtă nevoia să îşi facă unul? Mă gândeam, de ce îmi place mie să citesc ANUMITE bloguri? Pentru şutul în fund, pentru şutul în fund, dat indirect prin anumite povestiri, sfaturi sau experienţe.

Chiar dacă a devenit un clişeu treaba cu -Nu facem nimic pentru a schimba anumite lucruri, când citeşti anumite articole, ai un moment când te simţi în stare că poţi să faci şi că vrei să faci ceva. Te simt mai uman, dincolo de indiferenţa de care dăm dovadă. Te simţi mai puternic, chiar dacă după ce termini din citit, revii la banalitatea cu care te-ai obişnuit.

De exemplu, când citeşti despre viaţa activă a unui blogger, despre dieta de care tocmai s-a apucat, nu te opreşti, pentru câteva secunde (poate chiar din ronţăit seminţe şi băut bere) ca să îţi spui: – Ar trebui să încerc şi eu, că m-am cam îngrăşat în ultimul timp şi, dacă X-ulescu poate, eu de ce să nu pot?

Exemplele sunt numeroase: când se lasă unul de fumat- twitter şi Retwitter, Facebook şi Like-uri, încurajări şi pumni ţinuţi. Parcă eşti gelos că nu eşti fumător, ca să te laşi şi tu, numai de dragul socializării- numai de dragul acestui şut în fund. Când vezi cu câtă înverşunare scriu bărbaţii despre femei şi femeile despre bărbaţi- parcă îţi doreşti să schimbi (în funcţie de sex) anumite lucruri, numai ca să nu te simţi cu musca pe căciulă, ca să nu mai primeşti şut în fund, indirect.

Eu mă bucur când primesc câte un şut, îmi dă un imbold. Şi uite aşa, un şut în fund de pe facebook, unul de pe twitter, unul din viaţa reală şi, în loc să te simţi mizerabil, te simţi mai bine. După ce citeşti 4-5 bloguri, te simţi în stare să ţii dietă, să mergi la sală, să renunţi la fumat, să îţi scoţi iubita în oraş şi să îi cumperi o floare, să îi găteşti iubitului şi să îi cumperi o bere sau să îi trimiţi dracului, dacă nu merită.