Sunt oameni care se gandesc ce sa iti cumpere de ziua ta, sunt oameni care uita de ziua ta si mai sunt oameni care uita de tine. Mai e o categorie de oameni care se gandeste cum sa te faca sa zambesti, intr-o zi de marti, orice data, orice an.
Vreau sa multumesc celor care m-au tag-uit in pomul lor de Craciun sau mi-au trimis mesaje dragute pe Facebook si multumesc tuturor celor care dau RT pe Twitter. Ma faceti sa ma simt bine si va sunt recunoscatoare.
Multumesc lui Smiley_Tgv pentru faptul ca s-a gandit sa imi faca o surpriza, realizand un slide foarte dragut la el pe blog. Sa-ti dea Dumnezeu vizitatori 😆
Multumesc Gabrielei care ma reaminteste mereu printre posturile ei, iar eu nu reusesc de fiecare data sa ii multumesc personal. Multumesc pentru gandurile bune.
Multumesc Adei Verde pentru ca nu stiu cine e. Da, pentru ca nu stiu cine este, iar asta m-a facut sa zambesc larg pentru ca un necunoscut se gandeste la mine.
Multumesc celor care imi lasa offline-uri pe messenger, intrebandu-ma daca sunt bine. Multumesc colegelor de la facultate care imi trimit mailuri, ba cu un gand bun, ba cu materiale funny pentru blog.
Multumesc celor care m-au pus in lista lor de blogroll. Unii chiar fara sa ceara nimic in schimb si pe care i-am gasit intamplator. Stiti ce zambet curat ati zmuls de la mine? Nici nu va imaginati!
Multumesc celor pe care i-am uitat ca nu m-au uitat si ca nici nu s-au suparat pentru asta. Multumesc tie, comentatorule de zi cu zi, pentru ca iti gasesti timp sa vii si pe la mine si sa lasi un gand bun sau o critica constructiva.

Se intampla uneori sa nu gasim debitorii acasa, dar la telefon raspund copiii lor. Saptamana aceasta, de exemplu, mi-a raspuns un baietel, in jur de 7-9 ani. Am intrebat daca pot sa vobesc cu unul din parinti si mi-a zis ca sunt plecati la servici. Apoi ma intreaba: “Doamna, sunati de la banca?”. Ii spun ca da, mirata ca stia, probabil se discuta foarte mult in casa despre datoriile de la banca si imi zice: “Nu stiu ce sa ma mai fac cu ei, doamna, de si-ar plati o data bancile ca sa imi cumpere si mie bicicleta…”