Pe ei, cine îi iubeşte?

Vă întrebam în alt post, ➡ cine îi iubeşte pe urâţi, dar azi nu vreau să scriu despre cei urâţi fizic, ci despre cei urâţi la interior- dacă tot avem vorba asta- să fim iubiţi şi să iubim pentru ceea ce e în interior, nu pentru exterior.

Cu siguranţă fiecare dintre noi a avut cel puţin o experienţă în care am iubit pe cineva care n-a meritat, dar am înţeles asta după mult timp- de cele mai multe ori, în astfel de relaţii, timpul nu le vindecă pe toate, aşa cum speră unul din cei doi.

Şi, atunci, cum se face că suntem în stare să iubim un om urât la interior- neînţelegător, egoist, trădător, mincinos, violent şi alte caracteristici des întâlnite, dar nu putem iubi un om urât la exterior? Cred că mai degrabă aprobăm să fim cu cineva pe care credem că îl putem schimba, decât cu cineva pe care natura nu l-a înzestrat cu frumuseţe, iar noi, cu atât mai mult, nu putem schimba ceva.

Da, te întrebi, de ce cineva stă într-o relaţie cu cineva urât, când ar putea să îşi găsească pe cineva mai frumos? Cel îl face pe om să stea cu cineva care se poartă urât cu el, ce o face pe femeie să stea lângă un bărbat care o loveşte, ce îl face pe un băiat să stea cu o fată care îl înşeală?

Dacă ar şti unii cât de greu este să fie iubiţi, nu şi-ar mai pune beţe în roate. Şi da, sunt iubiţi, dar de ce sunt iubiţi şi până când sunt iubiţi? E trist când întâlneşti oameni singuri pe la 45-55 de ani, care au preferat un divorţ decât să mai suporte un om lângă ei- poate abia la bătrâneţe îţi dai seama că viaţa nu înseamă să rabzi, ci să te bucuri de viaţa ta, în adevăratul sens al cuvântului. Dar ce fac divorţaţii, se schimbă?

Şi, ca să îmi răspund la întrebarea din titlu, o să amintesc zicala “-Dumnezeu împerechează un bou cu o belea.” Mai rar o să vezi doi oameni răi iubindu-se, dar nici nu vreau să cred că cineva e bun, ca să poată iubi pe cineva rău şi, mai mult de atât, cel rău nici să nu iubească înapoi…

 

barbatul meu ideal

love-my

Am facut acest post ca sa-i raspund Ralucai la intrebarea ce mi-a pus-o aici . Ce ar fi pentru mine important in ceea ce priveste jumatatea mea? In primul rand barbatul de alaturi trebuie sa-mi inspire incredere. Sa stiu ca pot sa ma bazez pe el, sa stiu ca pot sa gasesc mereu un sprijin in el, sa-mi fie alaturi si sa-mi alunge temerile. Sa fie mai hotarat decat mine si sa nu-mi dea niciodata senzatia de incertitudine, cel mai tare urasc acest lucru. Sa stie sa ma alinte, sa-mi arate ca ma iubeste, iar asta nu doar in privat. Sa fiu mai importanta decat un meci de fotbal sau prietenii lui, lucruri pe care, bineinteles am sa i le respect. 

Un alt aspect important pentru mine este relatia lui cu parintii, se zice ca un barbat isi va trata sotia/iubita asa cum isi trateaza mama.

Sa stie cum sa se certe cu mine si, mai ales, sa stie sa ma impace.

Sa-si dea seama cand ma simt rau si sa fie in stare sa aiba grija de mine. Sa renunte la orice pentru mine

Sa stie sa se poarte in public. Sa nu-mi fie rusine cu el, si aici nu fac referire la aspectul fizic, ci la felul in care ar vorbi, s-ar purta cu cei din jur si cu  mine.

Sa arate  fie ingrijit.

Sexul: (a face dragoste) sa nu fie o prejudecata, ci o placere!

Sa fie mai inteligent decat mine.

Parte financiara: pot sa-i fac si eu cinste cu bere din cand in cand 🙂

Sa nu-i fiu superioara, din orice punct de vedere.

Sa fie responsabil de actiunile sale si sa stie sa se descurce.

Sa-mi dea mereu partea mea de libertate si sa nu ma minta, poate sa poarte o discutie normala cu mine, nu ma supar, inteleg.

Sa stie sa gatesca…ca sa putem gati impreuna.

Sa iubeasca copiii si sa nu ma judece pentru faptul ca nu-mi plac animalele.

Sa fie romantic, dulce, nebun si serios.

Sa aiba simtul umorului.

Sa arate bine 😀 dar nu mai frumos ca mine =))

Sa stie sa ma contrazica ;))

Sa ma iubesca. Mama imi spunea: “O  femeie poate sa invete sa iubeasca. Un barbat daca nu iubeste, nici un mentor nu-l mai ajuta.”