Şi totuşi …
Este un anotimp rece, este un anotimp de tranziţie…este toamnă. Din nou se aşterne toamna peste sufletul meu, reînviind o melancolie de mult uitată, reînviind aceea durere adâncă, surdă, mută…şi mă doare…mă doare cum aud pianul din camera alăturată, şi mă doare cum aud frunzele căzând…şi…mă doare când picurii de ploaie lovesc frenetic fereastra mea, pe care o privesc cu ochi mari şi goi … şi mă doare că nu eşti tu aici, să-mi încălzeşti inima, cum o făceai.
Arylechina 