S-au apucat nişte penibili de prin blogosferă să plângă de mila unora care n-aveau actele în regulă şi-au fost declaraţi de ICR, pe bună dreptate, neeligibili.
Indivizii chiar nu-nţelegeau ce şi cum şi-o ţineau langa pe-a lor cu valoarea, dar eu am zis că n-are sens să-mi fac nervi aiurea când pot să ma amuz.
Li s-a spus istericilor care-i treaba, pe site. Dumnealor, nimic, huo şi-alte de-astea.
Apoi a venit şi Victor Ciutacu şi-a explicat cum nu se poate mai clar:
Andrei Marga e departe de-a fi vreo lumină-n poziţii administrative de vârf. E inerţial, ranchiunos şi, pe alocuri, tiran. Dar campania asta deşănţată cu proiectele ICR pe bani nerambursabili declarate (ne)elegibile e o mizerie fără margini şi o făcătură securistică de trei parale. La ea pun botul mai multe categorii de oameni: băsiştii, ăia care n-au aplicat în viaţa lor pentru finanţări nerambursabile şi cărora li se pare cool să se asocieze imagistic cu anumite evenimente culturale cool şi ticăloşii care ştiu mersul finanţării unui proiect, dar se raliază interesat curentului contestatar. Dincolo de faptul că prezentarea tutror documentelor financiar-contabile solicitate în caietele de sarcini, plus a garanţiei bancare pentru cota proprie de cofinanţare, e condiţie obligatorie şi eliminatorie pe traseul oricărei finanţări nerambursabile, sunt nişte tovărăşei care s-au învăţat că banii alocaţi de stat (sau de la UE) li se cuvin pe baza afinităţilor politice, a tradiţiei şi a cumetriilor aşa-zis culturale.
Aş, ţi-ai găsit!
Unii dintre ăia tot n-au priceput şi continuă nebunia, ceea ce nu poate decât să mă bucure: e o zi foarte distractivă.
Hai şi-un bonus cu EBA, că tot am folosit-o în titlu. Continue reading
Mihai Hristea 