Parcă de la domnul Tudor Octavian am auzit-o: dacă un câine muşcă un om, nu e ştire, treaba devine ştire abia dacă un om muşcă un câine!
Pentru presa din România – şi unii microbişti mai slabi de înger – nu comportamentul penal prin care ne-au oripilat ploieştenii, suporteri şi jucători deopotrivă, a contat zilele acestea, cât faptul că steliştii au petrecut într-o cârciumă de la Snagov pe chirăielile unui manelist.
Pe bune, mă? Asta în timp ce dinamoviştii sau rapidiştii au abonamente la Casa Radio, la Ateneu şi-s fani Mahler, Bach, Rahmaninov… De Mozart şi Beethoven nu aduc vorba – ăia doi sunt desueţi, plus că de ei a auzit tot giuleşteanul!
Alte ştiri de senzaţie vin din zona licenţierii, jurnaliştilor plăcându-le nespus asemenea poveşti, mai ales de când o grămadă de pişcotari se recomandă ca aparţinând breslei în cauză. Mai ţineţi minte isteria cu care a fost primită vestea că nişte colegi de-ai mei au fost declaraţi neeligibili de ICR pentru că nu mai tăia şi spânzura pe-acolo gaşca de sfertodocţi cu ifose a lui Patapievici? Ei, aşa şi-acum – unii nu îndeplinesc criterii elementare pentru a participa la diverse competiţii, dar se bucură de susţinere mediatică la greu.
Vorba vărului Keitel – se termină un campionat câştigat al naibii de uşor de Steaua. Au fost adversarii slabi? Normal c-au fost! Numai că ei au croncănit cu tupeu cât cuprinde, iar din tupeul ăsta s-a hrănit şi minunata presă sportivă din România.
PS
De penibilul situaţiei de-aseară, cu Ponta făcându-şi campanie electorală pe cârca gimnastelor campioane ale Europei, nici nu ar mai trebui să amintesc…
Mihai Hristea 