Derby cu Feroe

Destul timp, vreo juma’ de oră, totul părea să meargă în favoarea noastră: feroezii deschiseseră scorul rapid la Budapesta, grecii se mişcau ceva mai bine decât gazdele pe Windsor Park dar ratau în draci, aşa cum tot în draci ratau Tricolorii pe Arenă, călărindu-i din primele secunde pe oaspeţii finlandezi, lăsând impresia că vor câştiga lejer.

Ce fu mai departe pe la Bucureşti aseară vă învit să citiţi la Toshiro, că eu, dacă m-apuc să rememorez şi pe-aici, încep să iau la şuturi tot ce prind – noroc, dacă pot spune astfel în asemenea cazuri, că-s accidentat iar la stângul! 😆

Păi cum, alea-alea, să ai parte de asemenea grupă, ba să mai prinzi şi singurul adversar care se anunţa redutabil într-o degringoladă halucinantă, iar tu să tremuri până în ultima etapă de calificări la gândul că e posibil să te trimită Feroe la baraj după ceea ce-avea să devină chiar derby???

Bine, “derby” e cam impropriu spus, că insularii sunt deja eliminaţi, dar pentru noi meciul e decisiv şi termenul în cauză dă bine în context, ce să zic… 😀

În fine, să credem în calificare şi să strigăm iar, ca de obicei:

HAI ROMÂNIA!

Deci weekend excelent s-avem toţi! 😉

Weekend cu meciuri de calificare

Sunt grămezi, dar pe noi ne interesează cele din grupa F.

Şi ce ne-ar conveni?

Păi, eu zic aşa: o victorie finlandeză în Irlanda, una grecească în Ungaria şi, desigur, una a noastră cu feroezii.

Bine, nu-i deloc normal nici să ne facem griji înaintea unui meci acasă cu Insulele Feroe, dar vedem duminică ce-o ieşi…

În rest, hai s-avem toţi weekend excelent!

Bun start de campanie!

Teoretic, pe hârtie, grecii păreau a fi cel mai periculos adversar din acest sezon de calificări. În plus, românii aveau meci în deplasare şi era primul, deci cu atât mai preţioasă e victoria de-aseară.

Dintre ceilalţi oponenţi din această campanie, nord-irlandezii au produs surpriza, măcar aparent, dar tare mi-e că ungurii chiar sunt slabi. Vom vedea… Oricum, eu consider că Piţurcă nu-i Lucescu – iar când spun eu aşa ceva, credeţi-mă, avem de-a face cu avantaj primul. 😀

Nici finlandezii nu s-au simţit prea bine cu insularii feroezi, dar, până la urmă, au câştigat firesc meciul, confirmând tendinţele recentei duminici în Grupa F: victorii ale oaspeţilor.

Acum, eu nu zic să ne culcăm pe-o ureche şi să-i tratăm de sus pe toţi ceilalţi, dar nici să tremurăm de frică în faţa lor nu se cuvine, pentru că şansele ca România s-ajungă direct la turneul final din Franţa sunt, de data asta, chiar foarte mari.

Acestea fiind zise şi invitându-vă să parcurgeţi şi textul prietenului Toshiro despre evenimentul de ieri de pe Karaiskakis, vă doresc tuturor o săptămână minunată!

PS

La mulţi ani, Maria, Marin etc.! 😉

Birocraţie

Bun!

Vă mai înnebunesc cu un text din cărticica aia despre maghiari:

În Ungaria, nu este prea distractiv să ai de-a face cu autorităţile. De obicei eşti lăsat să aştepţi, chiar dacă ai o întâlnire programată. Când, în fine, te auzi strigat, te confrunţi cu una din două atitudini: “Eu sunt şeful aici şi ai face bine să-mi respecţi puterea” sau “Văd că faci parte din clasa mijlocie şi eu sunt un umil funcţionar, dar, în biroul ăsta, soarta ta e în mâinile mele.” Cel mai bine e să fii politicos şi vesel, căci în felul acesta, uneori, poţi schimba lucrurile.

Maghiarii nu respectă orele de program, care oricum nu au nicio logică, dar se poate întâmpla să ajungi din timp undeva unde ar trebui să fie deschis, să zicem,, până la două, dar să găseşti uşile închise de la prânz. Un bilet prins în piuneze anunţă: “Ne cerem scuze, dar astăzi am decis să închidem la ora douăsprezece. Din lipsă de personal, înţelegeţi…” (Lipsă de personal? Bineînţeles că nu. Doamna Szabo a plecat mai devreme să-şi ia fata de la balet.)

Când trebuie făcut un aranjament important şi complicat, plicul cu bani este primit cu plăcere. Dacă este vorba de chestiuni mărunte, birocraţia poate fi şuntată cu mici cadouri, ca de pildă o sticlă de băutură sau o cutie cu bomboane.

Nu ştiu alţii ce cred, însă mie mi se pare că situaţiile de genul ăsta sunt uşor detectabile şi pe la noi…

Dar staţi cuminţi – după ce trece nebunia din Brazilia, cel mai probabil voi reveni cu altele de pe la americani sau italieni. 😀

PS

Un prieten a avut enorm de pătimit din cauza unor anumiţi evazionişti cu carnet de partid, aşa că postarea asta îi este dedicată mai ales amicului depolitizat. 😉

În lumea afacerilor

M-am tot ocupat, mai ales în preajma europarlamentarelor, de politică. Ba chiar mi-a reproşat prietenul Toshiro că pierd prea mult timp şi-mi fac prea mulţi nervi degeaba “cu asemenea prostioare”. Aşa că revin la treburi serioase, cum ar fi aceea prin care vă invit să parcurgeţi încă un fragment din cărticica despre care-am mai vorbit, chiar recent, pentru a ne mai descreţi frunţile după toate porcăriile săvârşite de (ne)aleşii noştri:

Printre oamenii de afaceri maghiari există mai multe subcategorii. În primul rând, foştii potentaţi ai partidului comunist (o specie care îmbătrâneşte) şi fiii şi fiicele lor cu educaţia făcută la universităţile economice din Vest, care au izbutit să îşi salveze averea şi funcţiile paraşutându-se în vârful ierarhiei. Numele cunoscute ale unor foşti membri ai Comitetului Politic sau ai Partidului Comunist apar acum pe listele cu directori din consiliile de administraţie ale marilor companii. În spatele numelui, nu ştii niciodată cine se ascunde: bătrânul escroc însuşi, preschimbat acum în capitalist binevoitor (care nici acum nu vorbesşte vreo limbă străină), sau extrem de elegant îmbrăcatul său fiu.

Urmează tehnocraţii talentaţi, care s-au priceput întotdeauna la ceea ce fac, orice va fi fost aceea, şi care au o experienţă uriaşă. Majoritatea au lucrat în ţări ale lumii a treia şi prin toate ungherele fostului imperiu sovietic. Poate nu sunt îmbrăcaţi cu prea mult gust, dar se dovedesc utili în extinderea pieţei spre Est.

Specia cea mai nouă este complet occidentalizată, confundându-se perfect cu orice businessman din lume. Mulţi au maşini scumpe şi obiceiuri noi, ca jocul de squash sau mersul la sală. Unii au lefuri fabuloase şi locuiesc în case uluitoare. Dar păstrează şi câteva obiceiuri ungureşti. Unul e acela de a fi o idee mai aroganţi decât e nevoie, iar celălalt e lipsa de punctualitate.

Inutil să precizez că mai toate cele de mai sus li se potrivesc de minune şi românilor, nu doar maghiarilor…

Săptămână excelentă tuturor!

PS

Tot aici putem discuta, dacă vreţi, şi de meciurile din weekend – eu m-am uitat la Anglia-Peru 3-0, Albania-România 0-1, Suedia-Belgia 0-2 şi Franţa-Paraguay 1-1. 😉

  • RSS Screen –

    • An error has occurred; the feed is probably down. Try again later.
  • RO-IFF

  • RSS Unknown Feed

    • An error has occurred; the feed is probably down. Try again later.
  • Radio RockZone
Design a site like this with WordPress.com
Get started