Ştiri de senzaţie

Parcă de la domnul Tudor Octavian am auzit-o: dacă un câine muşcă un om, nu e ştire, treaba devine ştire abia dacă un om muşcă un câine!

Pentru presa din România – şi unii microbişti mai slabi de înger – nu comportamentul penal prin care ne-au oripilat ploieştenii, suporteri şi jucători deopotrivă, a contat zilele acestea, cât faptul că steliştii au petrecut într-o cârciumă de la Snagov pe chirăielile unui manelist.

Pe bune, mă? Asta în timp ce dinamoviştii sau rapidiştii au abonamente la Casa Radio, la Ateneu şi-s fani Mahler, Bach, Rahmaninov… De Mozart şi Beethoven nu aduc vorba – ăia doi sunt desueţi, plus că de ei a auzit tot giuleşteanul!

Alte ştiri de senzaţie vin din zona licenţierii, jurnaliştilor plăcându-le nespus asemenea poveşti, mai ales de când o grămadă de pişcotari se recomandă ca aparţinând breslei în cauză. Mai ţineţi minte isteria cu care a fost primită vestea că nişte colegi de-ai mei au fost declaraţi neeligibili de ICR pentru că nu mai tăia şi spânzura pe-acolo gaşca de sfertodocţi cu ifose a lui Patapievici? Ei, aşa şi-acum – unii nu îndeplinesc criterii elementare pentru a participa la diverse competiţii, dar se bucură de susţinere mediatică la greu.

Vorba vărului Keitel – se termină un campionat câştigat al naibii de uşor de Steaua. Au fost adversarii slabi? Normal c-au fost! Numai că ei au croncănit cu tupeu cât cuprinde, iar din tupeul ăsta s-a hrănit şi minunata presă sportivă din România.

PS

De penibilul situaţiei de-aseară, cu Ponta făcându-şi campanie electorală pe cârca gimnastelor campioane ale Europei, nici nu ar mai trebui să amintesc…

Probabil o farsă reuşită

Un comentator care se mai abate uneori şi pe-aici mi-a atras atenţia asupra unui articol prin care ziariştii susţin că-l demască pe cel care ar fi pus pe jar suflarea microbistică, după ce-a creat un cont fals pe Twitter şi a postat anumite lucruri în numele lui Tătăruşanu.

Dacă este aşa cum susţin gazetarii – şi insist, numai în situaţia asta! – şi eu am fost dus de nas, crezând că îmi urmăreşte ciripelile însuşi portarul stelist, ba m-a făcut să mă şi laud cu asta aici, pe blog, reacţia mea vine, zic eu, firesc, anume să mă amuz după ceea ce este, probabil, o farsă reuşită. Observaţi că de ceva timp am ziua şi porţia zdravănă de rîs. 😀

Mai există câteva sute de persoane care s-ar fi lăsat păcălite de acel fan – repet, numai dacă ceea ce spun ziariştii se adevereşte! – printre care şi Piovaccari. Culmea e că vărul Keitel chiar m-a întrebat recent cum ştiu dacă în spatele contului se găseşte chiar Ciprian, că el nu se prea pricepe la chestiuni legate de Twitter; i-am răspuns că, dacă în cazul multor străini se poate afla ce şi cum, în cazul românilor e mai greu, însă am mers pe ideea că, din moment ce şi colegul său de echipă, Federico, îl urmăreşte, sunt şanse mari ca acel cont să fie real.

Ce e cel mai grav, cred eu, în toată povestea asta, e că presa sportivă de pe la noi, în frunte cu ziarul care s-a fript iniţial anunţând un transfer încă neparafat, plecând de la o postare pe Twitter dinspre acel presupus cont fals, încearcă să dreagă busuiocul într-un mod specific: face din glumeţ un soi de răutan odios, întărâtă “victimele” farsei asupra lui de parcă cine ştie ce nenorocire s-ar fi produs – dimpotrivă, cum spuneam, pe mine mă amuză situaţia! – şi n-ar fi exclus ca însuşi jucătorul Stelei să fie bombardat cu acuze c-ar fi permis aşa ceva, de parcă-i poliţist de reţele sociale, nu fotbalist! 😆

În concluzie, da, tot jurnaliştii romani specializaţi în sport au ieşit cel mai naşpa din nebunia de faţă, pentru că, deşi-s departe ei de-a se putea numi filozofi, le-ar fi prins mult mai bine să tacă mâlc după ţeapa la care-au pus botul sâmbătă seara. Pentru că da, în cazul nostru, al simplilor suporteri care se presupune că s-au lăsat păcăliţi de un cont al portarului Naţionalei şi-al campioanei României, e vorba de-o farsă chiar haioasă, dar în cazul lor, al ziariştilor sportivi care le ştiu ei pe toate, e vorba de-a dreptul de-o ţeapă cruntă!

PS

Fără (prea mare) legătură cu subiectul ăsta, azi voiam să vă-ntreb ce faceţi voi ca să vă menţineţi în formă şi să vă invit la discuţii pe tema asta. Discuţiile pot avea loc şi aici – asta dacă aveţi chef; dacă nu, nu, ca de obicei. 😉

Spanking News Blooper

Ne mai distrăm puţin, da? Aşa se cuvine în perioada asta.

Probabil că mulţi ştiu deja faza asta, că-i postată pe YouTube de mai bine de un cincinal.

Deci da, e veche, aşa că unii ahtiaţi după noutăţi vor strâmba din nas.

Dar poate că pe alţii îi va amuza, aşa cum mă amuză şi pe mine de fiecare dată când o revăd. Continue reading

Longest day ever

Asta apare pe wiki la ora 11:58 PM, ora României, în data de 23 iunie 2010, când încep să redactez acest articol.

Longest match ever: The Wimbledon 2010 first round match between Nicolas Mahut and John Isner on the 22nd, 23rd and 24th of June, 2010, currently at 4-6, 6-3, 7-6, 6-7, 59-59 in the fifth and final set,[1] after 9hrs 58mins (in progress). The fifth set, currently at 7hrs 04mins, is also the longest set in history (in progress). With the scores tied at 59-59 and light fading, the match was suspended at 21:12, for the finish of the match on a 3rd record-breaking day.

Era musai să-l încep azi, altfel se face mâine, iar mâine azi va fi deja ieri. Logic, nu? 😛

Revin.

Actualizare 12:42 AM, deja 24 iunie 2010

Mi-am pus să mă-ncânte nenea Beethoven cu o sonată primtă-n dar de la amicul Windom Earle.

Vodpod videos no longer available.

Furtuna interpretată de Wilhelm Kempff ar trebui să-mi ordoneze propria furtună de gânduri care-mi vin de-a valma, să le ordoneze după principiul ăla, cui pe cui se scoate…

Cui pe cui se scoate – Clavum clavo eiciendum putat

O pasiune se uita prin aparitia altei pasiuni, o durere printr-o alta durere, o dragoste veche printr-o dragoste noua etc. Se foloseste si la adresa cuiva inlaturat dintr-o functie prin mijloace similare celor prin care a ocupat-o. La propriu, proverbul se raporteaza la cuiele de lemn (fara cap), cu care se ansamblau constructiile taranesti, care se scoateau prin baterea altui cui.

Se pupă cu situaţia? Dracu’ ştie…

În fine, revin iar, trebuie să aşez evenimentele de ieri în matca lor. V-am spus? Mâine de ieri s-a făcut azi deja şi ce-a fost ieri azi, azi e ieri. Adââânc! 😆

Actualizare 4:45 AM

A funcţionat! Am ascultat bucata aia de vreo zece ori, cam cum face nevasta lui Dragoş Bucur din “Poliţist, adjectiv” cu Mirabela:

Ce-ar fi marea fără soare?
Ce-ar fi câmpul fără floare?
Ce-ar fi astăzi fără mâine?
Ce-ar fi viaţa fără tine?

Good God! Ce versuri! 😆

Aşadar… Ziua a-nceput cu un banc demenţial: Continue reading

  • RSS Screen –

    • An error has occurred; the feed is probably down. Try again later.
  • RO-IFF

  • RSS Unknown Feed

    • An error has occurred; the feed is probably down. Try again later.
  • Radio RockZone
Design a site like this with WordPress.com
Get started