Aşa arăta ceasul de la mediabox când, ca un american obişnuit ce sunt, am pornit televizorul sâmbătă abia după prânz.
Zic: bă, stai să vezi aici premoniţie pe UPC – cel puţin două meciuri la care mă uit se termină 1-4!
Ce-a ieşit, de fapt, iată:
– Tottenham – Arsenal 2-1 – ca stelist, normal ar fi să fiu alături de camarazii tunari londonezi, mai ales că ăia de la Spurs nu se poartă tocmai cuşer cu Chiricheş al nostru, dar nu mă indispune din cale-afară rezultatul;
– Stuttgart – Bayern 0-2 – tot ca stelist, deşi din motive care se pierd prin negura vremurilor ajunsesem să ţin cu Borussia Dortmund cândva, nu pot ignora echipamentul roş-albastru şi evoluţiile de cele mai multe ori sclipitoare ale celor din München, başca organizarea clubului bavarez;
– Atletico – Real 4-0 – ei, da, aici fu jale, dar madrilenii mei au meritat-o cu vârf şi îndesat şi nu pot decât să-i felicit pe cei de la (şi cu) Atleti;
– România – Bulgaria 0-0 – ştiu, ştiu, am trimis în teren o selecţionată divizionară, neomogenă, rezultatul nu se pune la palmares, dar un meci nul cu nilşte bulgari deloc convingători astă-toamnă nu pare prea încurajator;
– Juventus – Milan 3-1 – ce-a fost aici mi-a plăcut şi-s convins că vărului Keitel nu, dar va trebui să recunoască şi el că diferenţa de scor e chiar prea mică! 😀
Duminica n-a fost prea complicată: cum am scris şi pe Twitter – doar două partide mi se păreau interesante, anume finala CAF şi amicalul dintre SUA şi Panama.
Din prima confruntare n-am urmărit decât finalul dramatic cu departajarea la penalties – m-am bucurat pentru ivorieni şi mi-a fost milă de ghanezi, dar aşa e-n tenis… ăsta… fotbal! – iar la a doua nu m-am uitat deloc, ci-am văzut pe net că-i 2-0 la pauză şi tot acolo azi dimineaţă că s-a terminat tot atât.
Însă cel mai important lucru întâmplat ieri mi se pare acesta: a făcut Blonzimea Sa iar gogoşi berlineze. 😀
Hai săptămână minunată s-avem toţi!
PS.
La mulţi ani, Lupe, Mordechai, Rapidisto, Cipriane! 😉
Mihai Hristea 