„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.”
Îmi continui spusele anterioare, şi îmi susţin în continuare ideea că există frumuseţe urbană din plin. Aşa că am să las mai mult fotografiile să vorbească azi. 
Asta am fotografiat prima dată, de pe balconul meu.
Apoi aşa…
Vineri, mi-am amintit de modelul american, şi m-am gândit să îl adaptez la cel românesc.
Punctele de vedere asupra frumuseţii Clujului diferă de la om la om, eu, azi am descoperit că oraşul e frumos nu doar pentru că are anumite monumente, anumiţi oameni, anumit dialect ori anumit râu care desparte Cluju în două. Am observat când mă uitam spre cer după o pasăre, o turlă, cred că asta e denumirea cea mai corectă, a unei clădiri de pe strada mea. 
O mică problemioară care nu-mi place, dar am lăsat-o aşa, sunt cablurile. Însă dacă ignori puţin sârmele, vei vedea o turlă frumoasă, acoperită de pânză de păianjen.
Aici
, a lucrat un păianjen mai mare : Nevoia. Dar e cinaş. Să lăsăm defectele să îşi însuşească partea lor în viaţă, becouse nobody is perfect! (I`m nobody).
Şi cum ziua are şi un sfârşit, seara are şi surprizele ei. O lună frumoasă, caldă, inspirativă pentru mediul urban, pentru jungla urbană !
(Slavă Domnului că avem Cetăţuia, altfel de unde mai admiram noi răsăritul soarelui şi al lunii?)
rugbyk1d
denis şi blogul său 