La săniuş…pe varful dealului….. :)
Ninsoarea din ultimele zile m-a făcut să mă simt din nou copil. Am simţit cum e să te bucuri de fulgii de nea fără grija frigului, cum e să alergi printre troiene de zăpadă şi cum e să simţi iarna în mijlocul copiilor. A nins fără oprire două zile şi două nopţi, vedeam cum stratul de zăpadă creşte de la un moment la altul şi mi se umplea sufletul de bucurie. Vremea asta mi-a amintit de iernile grele dar frumoase din Suceava, acolo unde iarna… e iarnă în adevăratul sens al cuvantului, unde frigul este la el acasă 🙂, acolo unde simţi într-adevăr anotimpul acesta ingheţat.
Bucuria mea a fost şi mai mare atunci cand o mana de elevi m-au rugat să merg cu ei la sanius pe dealul din fata scolii. Nu am ezitat nici o secunda aşa că a doua zi , după ore ne-am pornit cu toţii la sănius. Pot sa zic ca a fost o zi perfectă de iarnă, dimineaţa s-a ivit aducand cu ea un ger cumplit , totul în jur era îngheţat, nimic parca nu se mişca, o liniste albă se aşternea încet, încet peste sat. Totul s-a schimbat insă odata cu apariţia razelor soarelui, cerul s-a înseninat dezvelind un albastru imaculat , zăpada din jur a început să stălucească iar copiii gălăgiosi să alerge bucuroşi. Asadar împreună… baieţi şi fete, înarmaţi cu săniuţe şi pungi :), 🙂,razand şi chicotind au pornit plini de energie şi veselie spre dealul ce se aşternea în faţa noastră plin de zăpadă. Unul cate unul au început să urce uliţa mică ce ducea spre varful dealului, iar în urma lor rămanea o stare de bucurie ce molipsea pe toată lumea. Distracţia a început odata cu atingerea omătului ce depăşea o jumatate de metru, s-au aruncat pe rand în mijlocul zăpezii, zburau bulgării mari de nu mai ştiai cum să te fereşti 🙂 iar rasetele copiilor se auzeau în tot satul. Nu pot descrie în cuvinte bucuria ce o puteai vedea în ochişorii lor inocenţi, energia ce o degajau şi frumuseţea peisajului… trebuie să simţi toate astea ca să le poti întelege aşa cum ar trebui. Săniuţele zburau într-o veselie generală iar atmosfera aceea de basm ce se forma sub ochii mei mi-a înveselit ziua. Plini de zăpadă, uzi, cu mainile îngheţate dar îmbujoraţi şi zambind săreau unul după altul, săniuţă după saniuţă de pe un deal pe altul.
Pentru cateva ore m-am lăsat cuprinsă de energia locului şi am simţit alături de ei bucuria unei zile la saniuş… pe varful dealului din faţa şcolii, înconjurată de un peisaj mirific.
Isabella Art's Blog 