Dansul rămâne unul dintre punctele centrale în viaţa mea personală şi culturală, întotdeauna m-au atras dansurile, dansatorii şi atmosfera pe ringul cu mişcări sălbatice, cei care sunteţi prin preajmă aţi văzut posturile mele revin asupra dansului de câte ori am ocazia. Pentru mine dansul este în primul rând plăcere, în al doilea rând comunicare şi apoi eliberare.
Aş vorbi despre multe dansuri care mi-au furat clipa şi sufletul de-a lungul vieţii, îmi amintesc din copilărie am fost marcată de Bolero, de dansul lui John Travolta din Saturday night fever, de dansul din Dirty Dancing, Michael Jackson şi Madonna, de Paula Abdul şi de Freddie Mercury, MC Hammer şi multe altele, am vrut doar să dau câte un exemplu din fiecare registru. Apoi au început filmele şi baletul dar aici îmi trebuie un articol special să le aduc pe toate, am să amintesc doar in fugă tangourile din Scent of a woman şi Moulin rouge pe Baryshnikov în White Nights şi dansul piticului din Twin peaks despre care am scris zilele trecute.
Nu nu aniversăm astăzi niciun coregraf, nicio balerină, însă cei prezenţi încalendarul artistic de astăzi mi-au vorbit mie despre dans. E vorba de Sarah Vaughan ( n. 27 martie 1924), Maria Schnieder ( n. 27 martie 1952) şi Quentin Tarantino ( 1963).Dansurile lor sunt dansuri ieşite din tipare, sunt dansuri ciudate şi incitante, sparg canoanele coregrafice şi introduc sau continuă alte idei, dansurile acestea conţin tot ceea ce văd eu într-un dans: plăcere, comunicare, eliberare
Dansul şi melodia CAPRICIU, „Whatever Lola wants, Lola gets” în interpretarea lui Sarah Vaughan
Dansul AFRODISIAC, un ultim tango în Paris alături de actriţa Maria Schneider
Dansul PROVOCARE, concursul de dans din Pulp Fiction cu scenariul lui Quentin Tarantino
Dansul TRANSĂ, tot în Pulp Fiction
Dansul LUPTĂ cu aceeaşi Uma Thurman tot în scenariul lui Quentin Tarantino, dar de data aceasta în Kill Bill
Dansul SUCCES, satisfacţia din scena finală a filmului Four rooms cu şi de Quentin Tarantino
Dansul FATAL al Juliettei Lewis în rolul lui Mallory Knox din filmul Natural Born Killers adaptare a lui Oliver Stone după un scenariu al lui Quentin Tarantino
Pe cât de bizare toate aceste dansuri pe atât de comunicative, după mine poartă în ele tot mesajul ideatic al filmelor în cauză.
Oare cum ar fi dacă în anumite momente din viaţă ne-am exprima prin dans? Pentru că tot vorbisem cu Angela despre tăcere şi sinceritate, dansul le îmbină perfect pe amândouă.
Posts Tagged ‘dans’
dansul substitut al comunicării?
27/03/2010Turtă dulce în paşi de dans
16/07/2009
Astăzi sunt deja 98 de ani de când s-a născut Virginia Katherine McMath, alias Ginger Rogers.
Îmi aduc aminte de copilărie întotdeauna m-am întrebat de ce numele ei seamănă cu turta dulce(ginger bred) şi îmi imaginam că îi plăceau dulciurile, că s-a născut în apropiere de un cuptor, că-i plăcea să fugă prin pădure, până mi-am adus aminte de vorba din poveste: „ba mai bine stai să-ţi cânt” şi turtiţa cânta iepuraşului, lupului, ursului, pădurii. De atunci Ginger pentru mine a fost turtiţa dansatoare şi încercam să o imit. Întotdeauna mi-am dorit să dansez ca ea, dar greu de „mânuit” piciorul atât de frumos, greu de imitat dansul ei, mai ales cel din Roberta (William A. Seiter 1935):
father and daughter
08/06/2009Astăzi s-au întâlnit în calendar două voci foarte dragi mie:
Frank Sinatra deşi nu e aniversat astăzi a fost unul dintre subiectele şi modelele preferate ale pictorului american LeRoy Neiman 
născut la 8 iunie 1921 şi cunoscut pentru picturile sale în culori strălucitoare, adept al semiabstractismului şi pictor al scenelor de sport . Mai multe picturi găsiţi pe site-ul oficial, aici.
Iar lui Nancy Sinatra îi spunem „La mulţi ani!” fiindcă astăzi împlineşte 69 de ani.
Frank şi Nancy Sinatra au avut un loc aparte întotdeauna în sufletul meu, poate fiindcă mi-am dorit întotdeauna să am o relaţie de colaborare artistică în familie, dar n-a fost să fie, totuşi îmi amintesc de cum dansam cu tata când eram copil şi cum îl puneam la fiecare aniversare să ne înveţe noi stiluri şi paşi de dans, ciudat majoritatea amintirilor mele cu tata din copilărie sunt legate de dans. Poate că nu mi-am dat seama până acum, dar asta a fost colaborarea noastră artistică, tata m-a învăţat să dansez.
Voi ce vă amintiţi cel mai des legat de tată şi copilărie?
demiurgii şi metaforele lor
08/04/2009Demiurgul nu este altceva decât un meşteşugar, de altfel termenul provine din greacă demiurgos care înseamnă făuritor, meşteşugar. Am găsit în calendarul zilei de astăzi patru demiurgi pentru care creaţia a fost vocaţia vieţii lor, iar ceea ce au ştiut să facă mai bine a fost o joacă de-a metafora.
Metaforele demiurgilor sunt urme de paşi adânc înfipte în viaţă, dâre de artă lăsate pe toată suprafaţa modelabilă a sufletului nostru, al oamenilor.
Primul dintre ei s-a născut la 8 aprilie 1911 în Răşinari, e vorba de Emil Cioran,
cioran by john foley
„Toate momentele acelea când viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea… În Paris, ca şi într-un
cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte într-un colţ al conştiintei şi rămâi cu tine însuţi,
cu umbrele şi luminile tale. Sufletul s-a izolat şi în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un
cadavru pescuit în adâncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului
decât cel biblic.” (EMIL M CIORAN
AMURGUL GÎNDURILOR, Ed. HUMANITAS, 1994)
Demiurgul aduce metafora, ne-o pune la picioare, o admirăm, o învăţăm să zboare prin sufletul nostru să ne schimbe privirile şi stările de spirit.Dar demiurgul unde rămâne? Noi, mulţimea, alegem metafora de demiurg, pentru noi contează produsul nu neapărat şi producătorul.
Se întâmplă de nenumărate ori ca demiurgul să se implice, mult mai mult decât acceptăm noi consumatorii, în produsul său, să spargă tiparele şi să transforme metafora într-o super-metaforă, un fel de erou al artei care vrea să reinventeze lumea, dar care nu e văzută cu ochi buni de toată populaţia, fiindcă unii suntem consumatori, alţii sunt doar voyeuri şi critici.
Aşa s-a întâmplat cu Vaslav Nijinsky,
Nijinsky in "Danse siamoise" from the "Orientales," June 19, 1910 by Eugène Druet
Jaques Brel
Brel by Jean-Pierre Leloir
„Moi, je t’offrirai / Des perles de pluie / Venues de pays / Où il ne pleut pas”
Însă ar trebui să ne gândim care este sursa acestor metafore? Cum se nasc metaforele? În singurătate sau însingurate?
Paradoxul e că indiferent dacă vin din singurătate sau singure atrag mulţimea şi sufletele noastre încât plinătatea lor devine şi împlinirea noastră şi împlinirea demiurgului.
Un alt demiurg de data aceasta al picturii, a decedat la 8 aprilie 1973, Pablo Picasso
Picasso by Robert Doisneau
Jacqueline aux bras croises
Revin la singurătate şi îndrăznesc să spun că demiurgul în sihăstria sa naşte metaforele care îi vor redefini singurătatea şi o vor transforma în agora, iar noi în calitate de voyeuri, cumpărători sau consumatori devenim parte din singurătatea sa, o plenitudine de fapt.
Voi cum vedeţi metafora demiurgului?
a woman needs…
25/03/2009Am nimerit în calendarul zilei de 25 martie târziu, însă în momentul în care i-am descoperit pe cei aniversaţi astăzi am ştiut că nu pot să trec mai departe fără să vorbim despre femeie, despre nevoile ei
Elton John,
eltonjohn
„Where have you been are you still on my side
Is that love or regret that I see in your eyes
How many years have we played out this game
Every time we come close the answer’s always the same
I guess some souls get restless under the skin
There’s a shortage by half of marrying men
I know that I love you but I love to be free
So tell me what do you want, yeah from a gypsy like me
I need a ring on my finger, champagne on ice
One man to show me the best part of life
Is that what you want
Yeah, that’s what I need
A home and a family makes sense for us
A solid foundation built out of trust
Do you think you can find that with someone like me
Two arms to hold you, one place to be
Are just some of the things that a woman needs
I’ve been shortchanged and cheated so many times
But you’re all that I’ve wanted for all of my life
I’ve searched for the reasons, known how I’ve felt
But what can I give you when I can’t trust myself”
Şi Ana Blandiana
ana_blandiana
„Prin feminitate înţeleg capacitatea de a alege ceea ce e esenţial, de ceea ce nu e – a naşte şi a creşte copii, a te îngriji de mâncare, a vindeca rănile, într-un cuvânt a te zbate pentru a supravieţui; a ierta, în loc de a lovi, a te supune un timp pentru a învinge în timp, a înflori altiţe, blide, cântece. „(DE GENUL FEMININ)
Femeia are nevoie de dragoste
„Femeile fatale sunt fatale numai privite dinspre bărbaţii pe care nu-i iubesc, dar pe care nu-i resping totuşi dintr-un motiv sau altul (frică, milă, slăbiciune, interes). Din această nehotărâre rezultă o conduită contradictorie, ilogică, pe care bărbatul îndrăgostit – şi nesperând decât să nu fie obligat să-şi admită înfrângerea – o înveleşte într-un voal misterios, creând mitul femeii fatale. O fatalitate dedusă numai din lipsa de dragoste, din neatenţia şi indiferenţa care decurg din ea. Odată îndrăgostită, cea mai fatală femeie fatală devine o simplă îndrăgostită.
Această teorie a misterului provenind din neiubire poate fi înfricoşătoare dacă o lărgim la dimensiunile universului şi o aplicăm proniei, tot de genul feminin. „(FATALE)
Ana Blandiana este ea însăşi o femeie extraordinară a cărei simplitate îmbogăţeşte liricul şi sufletul nostru, un fragment din AUTOBIOGRAFIE ne spune că femeia are nevoie de carte:
„Am crescut, m-am format şi trăiesc într-un univers în care cărţile au fost întotdeauna mult mai importante decât fenomenele naturii. Este destui să mă gândesc cât din ceea ce ştiu se datorează cărţilor şi cât experienţei mele nemijlocite; câte dintre bucuriile mele vin dintre cărţi şi câte dintre frunze; câte dintre nenorocirile mele se datoresc fantasmelor şi câte gesturilor, faptelor; câţi dintre prietenii mei sunt personaje şi câţi sunt oameni în carne şi oase, ca să înţeleg că în viaţa mea verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte, înaintez printr-o lume încropită din cărţi, prin oraşe pavate cu volume şi odăi tencuite cu tomuri; sunt închisă între ziduri construite din incunabule, mă închin în catedrale înălţate din palimpseste şi în temple sprijinite pe papirusuri; rătăcesc prin păduri cu frunze de file, pe mări cu valuri de hârtie; lupt în arene rotunjite din opuri, sub un cer cusut din pergamente, pe un nisip măcinat din cuvinte; iubesc în infolii şi sufăr în manuscrise; un univers de biblioteci fără sfârşit m-a născut şi mă cuprinde în sine, şi mie îmi rămâne doar dreptul de a citi încă un cuvânt, încă un rând, încă o pagină, încă o operă, încă un raft, încă un perete… ”
Femeia are nevoie de simplitate, ne exemplifică tot Ana Blandiana :
în INSCRIPŢIE PE O GRĂMADA DE CIOBURI
„Nu-mi place să trăiesc între lucruri scumpe, valoarea materială a obiectelor mă înspăimântă. Ideea că n-am voie să scap din mână paharul, că ar fi o nenorocire să ciobesc farfurioara, că e de neiertat să pătez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mişcare, ci şi de gândire. Faptul de a purta o podoabă pe care nu trebuie să o pierd, de a avea o haină de care trebuie să am grijă, de a stăpâni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru că orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă.
Ofensiva lucrurilor este atât de puternică şi de violentă, încât nici o precauţie nu mi se pare exagerată pentru a rămâne dincolo de graniţele stăpânirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lipsă de gust este astfel numai o intransigenţă puţin fanatică, ceea ce poate semăna unei exagerate simplităţi este, dimpotrivă, complicaţia unui spirit încăpăţânat şi neliniştit de fragilitatea libertăţii sale.
Admir inestimabilele obiecte frumoase, în muzee, fără cea mai mică dorinţă de a le stăpâni, de a le avea, de a fi ale mele, fără nici o tentativă de a stabili între ele şi mine o altă legătură decât cea a privirii scurte şi admirative în treacăt.
Mă mulţumesc cu ulcele de pământ care se sparg uşor şi fără regrete, port podoabe pe care le rătăcesc şi le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept şi nici o legătură, cu singura grijă de a nu avea de pierdut decât lanţurile, cu singura obsesie că se pierd cu atât mai greu cu cât sunt mai scumpe. Şi arunc la gunoi făraşul cu cioburile care au prilejuit aceste gânduri, cu sentimentul încurajator că am mai sfărâmat o verigă…”
simone-signoret
sarah-jessica-parker
bartok_bela
aretha_franklin
Voi de ce credeţi că mai are nevoie femeia, aş fi bucuroasă să avem răspunsuri de la ambele sexe ….
ochiul care se alintă prin metropolele lumii
02/03/2009 Sunt unele expoziţii la care îmi doresc să fiu prezentă, însă multe elemente îmi sunt potrivnice, timp este, poate într-o zi răsare vreo ocazie şi pentru mine, până atunci însă mă gândeam să vă dau un imbold, poate reuşesc să vă aduc un motiv în plus de călătorie într-una din metropolele unde au loc expoziţiile.
1. La centru national de dans, Pantin, (Paris) expoziţia „Danses noires/Blanche Amérique” spune povestea dansului afro-american de la „claquettes dans les années 1920” până la ritualul pumnului şi călcâiului întâlnit la sclavi, reluat de coregraful Reggie Wilson. Expoziţia e deschisă până în 12 aprilie. O zi specială va fi dedicată Joséphinei Baker (12 martie).(sursa Le Monde)
2. « Van Gogh si culorile nopţii » la Amsterdam
Această expoziţie la muzeul Van Gogh se înscrie în cadrul evenimentelor Holland Art Cities . Expoziţia cuprinde în jur de 25 de tablouri, dintre care multe nu au stat alături niciodată chiar dacă sunt concepute în acelaşi spirit.Atracţia expoziţiei Noaptea înstelată, este expusă de obicei la Muzeul de Artă Modernă din New York.
(din 13 februarie până în 7 iunie 2009.
Site Internet : www3.vangoghmuseum.nl)
3.« Futurismul 1909-2009 » la Milano
umberto-boccioni-elasticita-1912-milano-civico-museo-darte-contemporanea
Futurismul are 100 de ani ! Milano, cuibul acestei avant-garde, îi aduce omagiu printr-o retrospectivă la Palazzo Reale. Expoziţia cuprinde tablourile unor pictori ca: Giacomo Balla, Umberto Boccioni, Carlo Carrà, Luigi Russolo et Gino Severini şi are loc între 6 februarie şi 13 iunie 2009
(Site Internet : http://www.arthemisia.it )
4.« Picasso : Challenging the Past »la Londra
picasso
Această expoziţie e una specială, cuprinde 210 opere executate între sec xvi şi anul 1971, fiind vorba despre tablouri ale unor pictori care l-au inspirat pe Picasso prin diferite teme( culoare, natură moartă, nuduri… ) printre pictori amintim: Titien, Velázquez, Goya, Zurbarán, Rembrandt, Poussin, Ingres, Manet, Cézanne, Van Gogh…pe care îi puteţi admira din 25 februarie până în 7 iunie 2009.
(Site Internet : http://www.nationalgallery.org.uk )
5.« Cezanne and Beyond » la Philadelphia
the-large-bathers-1906-cezanne
La Philadelphia Museum of Art prin 50 de tablouri expuse putem descoperi influenţa lui Cézanne asupra artei secolului XX, în special asupra lui Georges Braque, Pierre Bonnard, Alberto Giacometti, Fernand Léger, Henri Matisse, Piet Mondrian, Pablo Picasso et Jeff Wall.
Expoziţia se desfăşoară între 26 februarie şi 17 mai 2009.
(Site Internet : http://www.philamuseum.org )
6.« Francis Bacon » la Madrid
pentru a celebra un centenar de la naşterea lui Francis Bacon, retrospectiva londoneză a operei sale face un popas la Muzeul Prado. Expoziţia reuneşte 60 de tablouri conturând cele mai importante picturi din fiecare perioadă a vieţii sale.Expoziţia este deschisă până în 19 aprilie.
(Site Internet : http://www.museodelprado.es )
7.Le Grand Monde d’Andy Warhol
exposition_andy_warhol
la Galeries nationales du Grand Palais, Paris, din 18 Martie 2009 până în 13 iulie 2009.
Două sute de opere sunt prezentate alături de teme mari, pentru a putea crea o viziune retrospectivă. Este pentru prima dată când se prezintă publicului un ansamblu considerabil de tablouri care creează o arhivă fără precedent în istoria picturii şi a fotografiei.( sursa http://www.evene.fr/culture/)
UPDATE
dacă tot călătoresc în imaginar şi dacă admir rând pe rând tablourile cu ochii închişi, am să fac un mic popas în opera imaginară, un mic vis pentru iubitorii de artă
concluzii la desfacerea pomului de crăciun
04/01/2009\"happy new year\"gata, azi am desfăcut brăduţul se mai simte mirosul de sălbăticie şi de copilărie în casă, însă pe covor se văd urmele plecării: ace de molid uscate pe care îmi voi înţepa tălpile încă vreo două trei zile, eu zâmbesc amar, îl mai aştept un an şi între timp redevin adult, însă piticii plâng după verde-ca-pădurea şi după moşul de nea.
gata şi cu ţopăiala de revelion, anul acesta cred că am recuperat patru ani de neîntrebuinţare 100 % a un metru de picioare. am dansat toată noaptea nu mă interesa decât sportul pe ring, lovitura cu piciorul de podeaua din poveste (asta pentru ca am reuşit să rup una pereche pantofi negri cu toc eu şi fetele lui Verde împărat) şi… ca să ies din registrul copilăriei, trebuie să îmi amintesc de oscilaţia tango/ teatru/ … at first dance (sau mai bine zis picat cu tronc de la primul pas), mai explicit am improvizat cu un oareşcare făt-danseur tangoul roxanei (Moulin rouge). dincolo de senzualitatatea cuvintelor şi paşilor de dans nicio atingere, doar o puternică atracţie coregrafic-cinefilă asemeni tandreţei din Hana-bi, în pofida violenţei de fond.
acum trec de la prinţese verzi şi litere stacojii, la lady chocolate, mă rotunjesc de zor cu baci di perugina până la profunzimea formelor şi reducerea stresului. am şi o parte lirică în ciocolăţica mea, staniolul care conţine un mesaj poetic din Rostand: „qu’-est ce qu’un baiser?une apostrophe rose sur la phrase je t’aime” sau „pour écrire sur une femme il faut mouiller la plume dans l’arc en ciel” .
în concluzie: „la multe kilograme şi versuri romantice” că poate şi la anul mai dansez un tango (la trecerea spre 2010 aş încerca tangoul din Scent of a women)
apropo de 2009… în pregătire…”my to do list”
va urma
Lemondegala 