Arhive pe etichete: feminism

Marş, panaramelor!

de

Ieri a avut loc prin Bucureşti un miting cel puţin ciudat. Un marş al unor muieri fluşturatice care nu mi se par a avea ceva în comun cu sexul frumos.

Ce voiau acele scăpătate? În primul rând, să nu le mai creadă lumea pe ele vinovate atunci când, mergând ele îmbrăcate ca nişte ştoarfe prin Ferentari, vreun psihopat le trage după copac şi le babardeşte. Nu ele sunt de vină că atrag toţi dezaxaţii sexual, ci legea că nu-i monitorizează pe violatori! Nuu, ele nu sunt curve, ele ce dacă se îmbracă dezmăţat, n-are nimeni voie să le fluiere, să le ia la mişto, ele este nişte doamne, ce pula lor!

Auzi, ce chestie, „nu toleraţi misoginia”! Dar toleraţi feminismul, adică mişcarea tuturor muierilor nesatisfăcute din toată lumea, ce vor egalitate cu bărbaţii, dar care feministe au pretenţia să laşi capacul pe wc, să le deschizi uşa la lift, să le cari bagajele, iar ele să nu facă nimic, decât sî fie egale cu bărbaţii.

E o vorbă din bătrâni, că tot îi plac Annei Maria proverbele, care zice că până nu ridică doamna căţea coada, câinele n-o miroase. Aşa că, doamnelor feministe, vă doresc în continuare fluierături pe stradă de la şantierişti, mâini pe buci de la angajaţii Apa Nova şi Radet, şi trageri de fustă (ca să se mai intindă) la lăsatul serii, poate vă mai trece fierbinţeala feminismului din cap, care în niciun caz nu înseamnă feminitate şi frumuseţe, ci mai degrabă lesbianism şi masculinitate muierească.

Să mă ierte doamnele şi domnişoarele pe care le cunosc şi mă cunosc, din blogosferă sau viaţa reală, dar acele ştrapiţe nu reprezintă nimic femeiesc, nimic din purul feminin pe care-l respect şi-l iubesc, nu sunt altceva decât nişte matracuce fără viitor.

Feminism şi misoginism

de

N-am suportat, şi niciodată n-am fost de acord cu extremele de niciun fel, pentru că nu aduc nimic bun. Dar extremismul care mă dezgustă de-a dreptul este reprezentat de lupta prostească dintre sexele slab şi tare. Feministele şi misoginii.

Cred că întâi a fost extremismul masculin. Bărbatul a fost ăla care şi-a trimis nevasta la cratiţă şi la crescut copii. Bărbaţii au fost ce dintâi care au votat, care au condus automobile, care au evoluat primii în sporturi ce acum au şi secţii feminine. La multe dintre astfel de activităţi femeilor li s-a spus pas. Pe la noi, multă vreme, datorită concepţiilor misogine, bărbatul mergea înaintea femeii, punea nevasta la munca câmpului, în timp ce el avea voie s-o lase mai moale, că doar e bărbat. Acum mai întâlnim preconcepţii misogine legiferate doar prin ţările musulmane. Din cauza atâtor metode de discriminare, femeia a început să lupte pentru emancipare.

Femeia a început prin a-şi dori mai multă importanţă. În viaţa publică, în familie, în societate, şi-a dorit să aibă o carieră profesională. Astăzi, femeia nu mai e ce era acum un secol. Femeia de azi e modernă, creşte şi copii, deşi se ajută şi de bonă, face şi mâncare, dar mai mănâncă şi în oraş, iar multe femei îşi construiesc cu succes o carieră în domeniul în care profesează. Până aici nimic spectaculos. Dar sunt destule femei care nu se mulţumesc cu atât. Care sub umbrela emancipării feminine, încep să arunce cu noroi peste tot şi să îşi închipuie că lumea se învârte în jurul lor. Al acelora ca ele.

Emanciparea femeii nu înseamnă, cred eu, răsturnarea tuturor conceptelor. A fi egali între noi înşine nu înseamnă că unul e mai egal decât altul. Egalitatea de şanse între sexe nu înseamnă în niciun caz un plus pentru nimeni, deci nici pentru femei.

Sunt destule piţipoance ce se proclamă feministe prin blogosferă. Pe unele dintre ele le suspectez de lesbianism (unele au şi recunoscut), altfel nu se explică aversiunea lor faţă de bărbaţi. Ele n-au altă treabă decât să pretindă că bărbaţii sunt mitocani, sunt porci, că nu sunt buni de nimic, că sunt inferiori, şi alte etichete deja fumate. Probabil că bărbaţii care sunt porci şi mitocani sunt ăia care n-au SUV sau Merţan şi care nu le scot la tăvăleală prin cluburi bambuiste. Dacă ai caşcaval suficient pentru ele, nu mai eşti inferior, eşti de-a lor.

Dar dacă am sta să ascultăm toate vorbele goale, rostite şi de-o parte, şi de alta, unde-am ajunge? Dacă stăm să ne gândim toată ziua la cum să discredităm cât mai bine jumătatea cealaltă, ce rezolvăm? Cu siguranţă ca nici toate femeile nu sunt curve, nici toţi bărbaţii nu sunt porci. Un procent din fiecare, da. Există şi bărbaţi prost-crescuţi, fără şapte ani de-acasă, dar există şi femei natantoale, care nu ştiu să prăjească un cartof sau să calce o cămaşă, sau care te fac de râs în public, vezi piţipoance gen Crudu, Tonciu, Drăguşanu. Există, bineînţeles şi curve, dar parcă mai mult înşeală bărbaţii. Scopul celor două tabere de proşti, misoginii şi feministele, nu va fi niciodată atins, pentru că adevărul se află, ca de obicei, undeva la mijloc.

În ce mă priveşte, cum am scris şi la început, urăsc să fiu discriminator. Dar dacă întâlnesc cumva vreo matracucă, cu sau fără studii, care încearcă pe orice cale să-mi demonstreze ce deşteaptă e ea, şi ce nătărăi sunt bărbaţii, uit şi eu de principii şi trec la a-i demonstra donşoarei că ar fi fost mai bine să nu înceapă discuţia. În rest, sunt politicos şi cuminte, cum mă ştiţi.