Spre disperarea Spanacului, care mă tot bombănea că prea scriu de politică, şi spre propria-mi consternare, căci nici mie nu îmi place că tot idei despre politică am, iată încă una…

Politicieni avem cu sacul, carul, vagonul, dar dintre ei puţini sunt şi deştepţi. Dacă se apucă să facă vreo şmecherie şi nu sunt pe felie cu cineva sus-pus, sunt mâncaţi. Cel mai bine pentru ei e să facă cum le zice lupuşorul. Dacă vor să se ajungă, să nu bage mâna până la cot, ci până la încheietură. Apoi să şi facă bine să şi rămână ceva după ei.

De ce? E simplu. Fură, primare, ministrule, dar să şi vadă omul c-ai făcut ceva. În felul ăsta rezolvi mai multe lucruri: ai buzunarul plin, clienţii politici sunt mulţumiţi, lumea vede c-ai făcut ceva şi te va vota şi peste patru ani. An so on. Simplu, nu? Ah, de-ar gândi toţi ca mine…