Nu mai ştim să citim ceva bun, să căutăm un post de radio cu muzică frumoasă, să urmărim o emisie bună la televizor. Totul se ia de-a gata, fără a analiza calitatea materialului media.
E drept, la radio, de exemplu sunt destui fani fideli unei anume staţii radio. Cei mai mulţi din câţi ştiu eu preferă posturile cu muzică veche şi bună: Magic FM, Romantic, Gold FM. Foarte mulţi ascultă de-o viaţă RRA – România Actualităţi, dar din păcate sunt şi destui (nu printre cunoştinţele mele, ce-i drept) care găsesc câte ceva amuzant în glumele obosite ale lui Buzdu şi Morar, deci ascultă RadioZu.
La capitolul televiziuni, arareori găseşti vrei emisiune de cultură, ceva pentru suflet. Aici tot TVR se descurcă mai bine, prin TVR Cultural, ori TVR 2 sau 3. Îm rest, dacă ProTV a ajuns să manelizeze până şi imnul naţional, şi fac pariu că multora le-a plăcut, nu mai e nimic de adăugat. La showuri de televiziune însă, tot ProTV e mai bun, alături de TVR, ţigănisme cum vezi la Canal D ori Naţional Tv neintrând în calcul pentru un om cu capul pe umeri. Antenele mai au de învăţat, şi chiar acum, din confruntarea evident inegală dintre „Vocea României” şi Ics Factori.
Urmează ziarele la dat socoteală. I-am ajuns repede din urmă pe englezi cu al lor iubit The Sun, care repede a făcut puricei pe la noi cu Libertatea, Cancan şi Click. Obişnuiam să citesc, şi chiar să cumpăr Caţavencu cel original, dar de la marea schismă caţavenciană am renunţat, fiindcă valorile s-au împărţit. Pentru cei mai culţi, sau cei dornici de propoziţii fără bârfe, mondenităţi ori greşeli gramaticale, Dilema Veche se încăpăţânează să nu lase procentul şi-aşa mic de oameni citiţi fără lectura preferată.
Concluzia e că românul consumă media la întâmplare, influenţat de anturaj, şi cam în funcţie de ce cred alţii, adică exact ca la vot, atunci când tot românul votează candidatul cu şansele cele mai mari. E preferat produsul media cel mai bombastic, cât mai ţipător şi care dă bine la marea masă. De români verzi.