Blogu' lu' Marcus

Nu sunt eu in masura si nici macar nu mi-am propus sa-mi dau cu presupusu’ asupra oportunitatii cu care Guvernul Romaniei a luat decizia sa declare ziua de ieri, Zi de Doliu National, in memoria victimelor cumplitului accident rutier din Muntenegru.
Ca opinie personala pot totusi sa afirm ca, cel putin acest Guvern a aratat ca-i pasa de cetatenii sai obisnuiti, in timp ce in decursul timpului alte guvernari n-au dat doi bani, spre exemplu, cand saptesprezece (daca imi aduc bine aminte) tineri militari romani cadeau victime colective ale unui alt cumplit accident, in timpul unei misiuni de antrenament, pe un aeroport dobrogean intr-un avion prabusit si cuprins de flacari.
Cert este ca ieri a fost Zi de Doliu National si oricat de nesimtit ar fi cineva, tot in opinia mea, ar fi imposibil sa nu rezoneze cat de cat la o asemenea drama umana.
Dar asta este valabil pentru oameni normali, cu bun simt si credinta in suflete, cu oarece inclinare catre suferinta celui de aproape caruia in asemenea momente un sentiment de compasiune transmis de semeni de ai sai nu poate sa faca altceva decat sa-i mai aline din suferinta produsa prin trecerea brutala in nefiinta a celor dragi lui.
Nu este valabil insa si pentru bestia de Basescu, presedintele tuturor romanilor, care a mai dovedit inca o data, cu toate ca ne-am saturat pana in varful unghiilor de la picioare de asemenea manifestari, cat de mic si de ticalos poate fi si cum foloseste el orice ocazie indiferent de tragismul ei, sau de modul in care aceasta ii afecteaza sufleteste pe locuitorii acestor meleaguri, pentru a arata el dusmanilor sai politici cine este sefu’ si cine este indrituit sa dea tonu’ la Doliu National in aceasta tara.
Pentru ca despre asta a fost vorba!
Lasand la o parte faptul ca Tricolorul Romanesc chiar de Ziua lui s-a intamplat ca, printr-o decizie guvernamentala, sa fie coborat in berna, motiv, in cel mai fericit caz, de a nu spune nimic, manifestandu-ti prin tacere compasiunea fata de victime si nicidecum de a adresa urari de viata lunga si la multi ani romanilor, si avand in vedere doar dorinta parsiv-ticaloasa a unui om de nimic de a plati polite vindicative celor care nu l-au consultat probabil atunci cand au decis acest lucru, si tot iti vine sa scuipi la modul propriu o astfel de secatura si cazatura umana si sa te rogi la Dumnezeu deoarece, datorita coabitarii, pe Pamant nu prea au mai ramas multe de facut in privinta acestei jigodii, s-o ia si s-o trimita la dracu’ exact unde acest suflet ratacit isi va gasi in sfarsit linistea, lasand in acelasi timp un popor sa respire usurat.