Blogu' lu' Marcus

O spun cu mana pe inima si constient ca-mi voi lua ceva injuraturi, acum in Sfantul Post al Pastelui, de la foarte putinele capuse pupinbasiste care, cantonate in zona anal-prezidentiala, se hranesc inca din sange alcoolizat cu Chivas pe banii contribuabilului roman. Si o spun pentru ca m-am bucurat sincer cand l-am vazut pe d-l Nastase, din nou liber, pe un platou de televiziune, emanand un aer de intelectual sadea trecut nemeritat si vindicativ politic prin furcile caudine ale unei justitii respondenta la comanda prezidential-cotrocenista. Daca Adrian Nastase ar fi fost condamnat pe bune, in urma unui proces corect, bazat pe probe si toate celea ce duc la o condamnare fara dubii intr-o justitie neaservita politic, aceste randuri nu ar mai fi incarcat memoria PC, dar asa este cazul sa-mi exprim bucuria.
Dar despre condamnarea d-lui Nastase am mai scris si nu acest subiect doresc sa-l dezvolt astazi, ci foarte pe scurt sa incerc sa-i dau eu un raspuns aplicat si la obiect unei intrebari careia domnia sa i-a dat un carcater retoric, si anume:”Cui a servit condamnarea sa?”.
Voi incepe prin a spune cui NU i-a servit aceasta condamnare, ba mai mult i-a facut un imens deserviciu, si anume lui chiombila. Actul de razbunare golaneasca a sfertodoctului securist Basescu impotriva politicianului si intelectualului de marca Adrian Nastase, s-a intors exact ca un bumerang impotriva lui Uciga-l Toaca si a aratat unei societati intregi satula deja de samavolniciile si caraghioslacurile comise de impostor, ca Basescu nu este altceva decat un animal, Punct.
Paradoxal este faptul ca respectiva vendetta i-a folosit chiar d-lui Nastase, transformat de imbecil in martir politic, iar ca experienta de viata, chit ca s-ar fi lipsit bucuros de ea, i-a aratat d-lui Nastase ca toti suntem muritori si oricand putem deveni victimele racilelor care domina anumite caractere visceral-razbunatoare ca in cazul pitecantropului de la Cotroceni.
Dar atat cu asta.
In continuare, cu parere de rau, de pe umila mea pozitie de profan in ale politichiei sau Dreptului Constitutional (cu toate ca datorita lui Basescu avem acum cateva milioane de romani specialisti in aceasta materie, care se intreaba: cum este posibil?) tin sa-l atentionez pe d-l Adrian Nastase, ca desi laudabila solidaritatea d-lui cu propria sa creatie, Micul Tontulescu, totusi incercarea sa de ducere cu presu’ a puletilor prin justificarea „pactului Ponttatrop-Basescov”, de pe pozitia similitudinilor dintre coabitarea din regimul politic din Franta si haloimisul in care ne-a bagat chiombu cu larga participare a lui Ponta in Romania este total falsa si vadit manipulativa.
In argumentatia sa d-l Nastase porneste de la premiza falsa ca:
„În România, ca şi în Franţa, pierderea alegerilor (sau a majorităţii parlamentare) de către partidul său, reprezintă pentru preşedinte o grea încercare, atât sub aspectul “orgoliului”, cât şi din punct de vedere al exercitării concrete a unora dintre prerogativele sale.”
In Romania conform Constitutiei tarii, odata ales, presedintele nu mai are practic nicio treaba cu partidul sau, sau cu orice alta grupare politica, el devenind automat si obligatoriu neutru din punct de vedere politic.
Atunci unde este similitudinea d-le Nastase?
In aceeasi nota manipulativa d-l Nastase continua:
„Problema coabitării se pune, însă, în definitiv, în relaţiile dintre preşedinte şi noua majoritate parlamentară. Deci, între executiv şi legislativ.”
In Franta DA, domnule Nastase, unde aveam republica prezidentiala, in Romania NU, domnule Nastase, unde presedintele, constitutional, nu are absolut nimic de-a face cu executivul, el putand fi doar subiect de invitatie la anumite sedinte ale guvernului.
Deci semnul egal intre modelul de coabitare francez si cel Ponttatrop-Basescov nu sta in picioare de niciun fel, chit ca dorinta autorului de a spala obrazul pupilului este mai mult decat evidenta.
Suplimentar la argumentatie imi permit, in prostia si ignoranta mea in materie, sa afirm ca hartia semnata de premier si presedinte, pe langa faptul ca din punct de vedere al efectelor juridice este nula si neavenita, ea putand fi folosita cel mult drept hartie igienica, deoarce „coabitarea” dintre cei doi este definita si reglementata fara a se lasa loc de interpretari de Constitutia tarii, reprezinta totodata un act de complicitate a premierului la siluirea Legii Mama pe care prezidelu’ o practica plin de elan tineresc si virilitate de mai bine de opt ani de zile. Totodata, poate d-l Ponttatrop nu si-a dat seama cand a comis-o, dar il scoaste la sorici pe nesimtitu’ de Basescu in ochii europenilor, necunoscatori in ale Constitutiei din tara noastra (vezi Merkel, care habar nu avea ca presedintele poate fi demis prin suspendare si Referendum), legitimandu-i manareala de la Referendum-ul prin care a fost demis de o majoritate covarsitoare a romanilor si dand totodata apa la moara celor care au acuzat USL-ul de tentativa de lovitura de stat (sac!).
Un lucru as mai avea de adaugat, pornind de la exemplul prin care d-l Nastase il compara pe chiombila cu o vulpe impuscata de pe care fug puricii si anume ca individului, decat sa i se aplice din nou un tambalau de suspendare, poate fi lasat sa crape dracului in neputinta sa.
Numai ca deciziile luate de Ponttatrop, in urma angajamentelor pe care si le-a luat prosteste prin semnarea unui petec de hartie, dovedesc ca nici pe departe nu-i vorba de asa ceva, ba dimpotriva Ponta este dispus sa-i faca fel si fel de concesii cu efecte castastrofale pe termen scurt si mediu ignarului razbunator de la Cotroceni, fara sa se gandeasca la faptul ca prin asta loveste emotional si nu numai in milioane de romani de buna credinta.
In rest: Bine ati revenit, Domnule Prim Ministru, Nastase!