Autointitulatu’ „Sefu’ la statu’ roman”, „Sefu’ la Politica Externa a tarii” si in general, pana la caderea guvernului Basescu-Ungureanu, „Sefu’ la cam tot ce misca in tara de la poale de Carpati”, nimeni altul decat chiombu’ ot Basarabi, nu pierde absolut niciun prilej de a-si umili tara si supusii in ultimul hal, ori de cate ori calatoreste pe meleaguri straine si nu numai. Frustrat pana la Dumnezeu si o palma mai sus si traind in minte cu handicapul faptului ca pe taram romanesc, respectiv in multimi romanesti nu mai poate face pe maimutica cu pozaru’ si cu autografu’ si nici bai terapeutice de popularitate si intretinere a unui ego bolnav de bolnav, fara riscul de a fi alungat cu oua si varza stricata sau, si mai rau, de a si-o lua in chelie, chiombila a dat ordin sepepistilor si spionilor lui Melescanu, ca din an in Pasti, cand mai prinde cate un summit sa-i faca rost de asistenta cu care sa se traga in poze.
Si Serviciile s-au achitat cu brio, lucru pe care l-am remarcat cu totii, cu ocazia summitului NATO de la Chicago, unde ele au reusit sa adune o mana de diasporeni carora le-au incredintat sarcina de a-i ridica mingea la fileu uratului, prin comiterea de intrebari convenabile, cat si aceea ca la un semn al mult iubitului anticomunist si antisecurist 🙂 sa se buluceasca vreo doi trei copii cu care chiombu sa se traga in poze la momentul ales de el.
Si momentul acela in care Basescu, chinuit visceral de prezenta d-lui Marga alaturi de el, pe post de Ministru de Externe, s-a gandit sa-i traga o perversa grobiana a la Targu Jiu si in timp ce d-l ministru raspundea unor intrebari, el, pentru a-si arata dispretul suveran fata de vorbitor, a initiat sedinta foto care a dat adevarata dimensiune a marlanismului de care poate da dovada acest golan al politicii dambovitene de talcioc.
Acest acefal , din lipsa de cap si a dotarile sinapso-neurale aferente acestuia, nu realizeaza ca procedand asa nu l-a umilit pe ministrul nostru de externe, ci s-a umilit pe sine si o data cu aceasta neamul si natiunea pe care le reprezinta ca presedinte de tara.
Norocu’ nostru consta in faptul ca intalnirea respectiva nu a fost interesanta decat pentru jurnalistii romani, deci tot pentru productia media interna, care deja este suprasaturata de aceste iesiri grobian-marlanesti ale imbecilului, motiv pentru care efectele gestului sau au ajuns sa fie aproape ignorate.
Sau, daca sunt bagate in seama, ele fac deliciul pumnului de manelisti „anticomunisti” aciuati prin strainataturi, care la asemenea gesturi au raspuns hlizindu-se ca idiotii, considerandu-le o gluma reusita.
Aceasta noua iesire a chiombului dovedeste insa altceva. Chiombu, izolat total pe plan intern, incapabil sa mai faca un pas afara fara riscul de a fi scuipat de romani, isi gaseste un colt de refugiu si de satisfactie pervers-maladiva in iesirile peste granitele tarii unde chit ca, spre exemplu, este planificat ultimul sa dea mana si sa faca poza cu Obama, datorita protocolului mai este inca bagat in seama. Acesta este motivul pentru care se agata ca inecatul de un pai de a nu pierde privilegiul vizitelor la Consiliul Europei, unde efectiv nu are ce cauta.
Eu insa zic, ca unui condamnat la moarte (ceea ce poate fi considerat chiombu, dupa suturiea de la Cotroceni) nu i se poate refuza o ultima dorinta, asa ca pentru aceste sase luni cate i-au mai ramas de bantuit romanii, Guvernul si Parlamentul Romaniei ii pot lasa jucaria preferata in sensul de a se poza in continuare cu mai marii Europei care oricum nu-l baga in seama.
