Cine este povestitorul? Eu cred ca povestitorul este cel mai important personaj. Si asta chiar daca nu misca un deget. Dar cine povesteste aici:
De Craciun, copiii cerura din nou o barcuta cu vasle.
– De acord, zise taticul, o sa v-o cumparam cand ne intoarcem la Cartagena.
– Sa fie clar, zise mama, aici nu-i alta apa de navigat decat cea de la duş.
?
Nici copiii, nici tatal lor. Nu este cineva din familie. Dar ce fel de povestitor ii spune unui barbat, de fata cu noi, niste adulti, „taticul”?
In seara de miercuri, ca in fiecare miercuri, parintii se dusera la cinema. Baietii, ramasi singuri si stapani pe casa, inchisera usile si ferestrele si sparsera becul aprins de la o lampa din salon. Un suvoi de lumina aurie si proaspata ca apa incepu sa curga din becul spart, si-l lasara sa se reverse pana cand nivelul ajunse de patru palme. Atunci intrerupsera curentul, scoasera barcuta si navigara dupa pofta inimii printre insulele din casa.
Va spun imediat cine povesteste: un barbat care participa la un seminar despre poezia obiectelor de uz casnic.
Aventura aceasta nemaipomenita a fost rezultatul unei nechibzuinte de-ale mele. Toto ma intreba cum se face ca lumina se aprinde printr-o simpla apasare de buton, iar eu n-am avut prudenta sa ma gandesc cu luare aminte.
– Lumina este ca apa, i-am raspuns. Dai drumul la robinet si curge.
Asa incat continuara sa navigheze in fiecare miercuri seara.
Dupa cateva luni, dornici sa mearga mai departe, cerura un echipament de pescuit submarin.
M. Night Shyamalan, pe care il respectam foarte mult si la care suntem in general atenti.