Ce cresc

Cresc in apartament aceste povestiri:

Ma gandesc la ele cu o regularitate naturala, nefortata, le acord felii din timpul meu liber (iar ele imi zambesc ca niste pepeni despicati de Capote), le citesc pasaje din reviste, le tin la curent cu noutatile, ascult muzica si vizionez filme impreuna cu ele, le bag imediat in seama cand ele insele mi-o cer, le spun ce anume din viata de zi cu zi imi aminteste de ele si cu cine ar trebui sa se imprieteneasca daca vor sa ajunga mari, de la cine sa ia exemplu. Nu cred ca toate vor reusi in viata.

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe