O amica imi povestea suparata cum a rupt o prietenie de 13 ani, din cauza unei afaceri. Aflind detaliile mi-am dat seama ca de fapt nu era vorba de prietenie, cel putin din partea celeilalte persoane despre care imi vorbea… era vorba doar de o afacere. Cind avea nevoie de beneficii in aceasta afacere, amintea de presupusa prietenie. Cind nu, isi vedea de ale ei.
Am mai auzit persoane care prefera sa nu intre in afaceri cu prieteni, pe motiv ca banii pot distruge si cele mai bune relatii. Nu sunt de acord cu asta. Nu banii le distrug, ci calitatea omului. Hai sa recunoastem, toti avem si prieteni despre care stim ca nu sunt tocmai „curati” in afaceri, dar zicem „nu ma intereseaza ce face, mie mi-a fost alaturi la nevoie, deci e prietenul meu”. Corect. Insa cind stii ca cineva nu e cinstit, nu te bagi. La fel cum poti sa te implici in afaceri cu cineva pentru care sa nu bagi mina in foc ca e cinstit, dar in acest caz nu trebuie sa ai pretentia sa iti fie prieten. Lucrurile ar fi mult mai simple daca am sti ce anume vrem exact de la cei din jurul nostru. Si daca le-am accepta defectele si daca am fi realisti cind ne raportam la ceilalti. A, nu esti usa de biserica? Pai atunci nu astepta ca ceilalti a fie.
Eu una am facut si fac afaceri (si) cu prieteni, de ani buni. Cu acei prieteni despre care stiu ca sunt corecti ca si mine. Iar daca am indoieli in privinta asta…nu mi-e prieten, mi-e partener de afaceri si atit. Si toata lumea e fericita.
