Într-un poem, vocea lirică a lui George Bacovia se destăinuia astfel: „Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze – Frumoase povești ca visuri de roze…… Citește mai mult pe „Vreau acasă!”
În timpul unde cartea s-a deschis (I): Iubirea e doar o părere
Iubirea e doar o părere. Toată lumea o știe. Pe-atunci credeam că ce se naște din dragoste, nu poate fi nimic mai puțin decât ce l-a născut,… Citește mai mult pe „În timpul unde cartea s-a deschis (I): Iubirea e doar o părere”
un cântec de tras copilul pe nas #vietilepietrelor
4. și timpul nu trece, Kin îl întrece, din doi face unu și-l dublează-n rece; învață să râdă, să cânte și parcurge, rânduri din carte îl știu… Citește mai mult pe „un cântec de tras copilul pe nas #vietilepietrelor”
Materia problemelor
E aproape imposibil ca o dată la câteva zile, în cel mai bun caz, să nu întâlnim persoane care se plâng pe stradă, la telefon sau online,… Citește mai mult pe „Materia problemelor”
Obiecte cu valoare adăugată
Dintotdeauna au existat obiecte la care, noi oamenii, le-am adăugat o valoare. La fel cum au existat mereu zile în care nu am atins îndeajuns valoarea oferită… Citește mai mult pe „Obiecte cu valoare adăugată”
Cele trei stadii evolutive după tranfelicși #triburi
– Remus, dacă-mi permiți, aș vrea să-ți spun părerea mea legată de rebeliune. O știu de la indigeni, iar Damaris o poate confirma. Folosește această teorie în… Citește mai mult pe „Cele trei stadii evolutive după tranfelicși #triburi”
Frumusețea cifrelor de iarnă
Privesc afișe. Privesc foi. Privesc… nu, nu mai privesc toate astea. Privesc ecrane. De multă vreme, deja, oamenii nu se mai uită la toate astea. În schimb,… Citește mai mult pe „Frumusețea cifrelor de iarnă”
EURO BI(N)G BANG BRO
și nu doar euro au trecut ani de când suma din contul meu pleșuv pentru salariu era ceva 1999-2024
(priveghietorul)
Am văzut o filmare cu oameni vechi avea aproape 20 de ani era de pe vremea viețuirii mele oamenii pășeau înfofoliți într-o xenoexistență privind mut nu-și dețineau… Citește mai mult pe „(priveghietorul)”
Mihai Cotea. 