imaginează-te că am auzi
copilul din noi
cufundat în  tăcerea primului scâncet
miracolul straniu al trecerii 
spre mângâierea glasului mamei
„copila mea ți-am dăruit
o inimă doar pentru tine”

imaginează-te că am simți
păsările cum ni se aşează în păr 
în timp ce copacii 
leagăn ar face între suflet şi aer
îngemănarea unui cer promis 
peste marea de flori şi fluturi străvezii
aruncați peste noapte

imaginează-te că te-aş învălui
cu o altfel de naivitate
nemărginită
tremurândă
flămândă
fără condiții şi gratii
pură ca şi sufletul tău
de copilă hoinară 
prin lumina ochiului blând
într-o zi însorită de toamnă

toate visele trec ca şi frunzele
inima rămâne un dat al copacilor albi
ce-şi ascunde-n tăcere
freamătul unui singur răspuns
spre eternitate