Cercetarea vieții de pe Pământ, studiile cu privire la geneza/originea mai mult sau mai puțin spirituală a umanității, valabilitatea unor descoperiri dincolo de răstimpurile pe care le trăim (deja contestate), face posibil şi scoate în evidență detalii semnificative pe care omul, cu toată puterea sa de introspecție, le foloseşte „arbitrar” fundamentându-şi teme(ri)le şi convingerile în spatele aceleiaşi măşti dominate de puterea „cunoaşterii”. Preferința vieții laice în detrimentul celei monahale, mai ales latura care presupune „îmblânzirea” cuvântului scris nu rostit, denotă în primul rând… preocuparea pentru stil şi convingerea „acceptării” pe uşa din față a rezultatelor acestor căutări de către toți ceilalți membrii de breaslă.

Într-un articol citit recent, am reținut despre straniu fenomen al creşterii boabelor de fasole de câmp „pe partea greşită a tecii” şi cum, o convingere nefundamentată/neverificată, poate influența într-un fel sau altul o anumită perioadă de timp și poate da forță chiar dacă în spate nu există nici o dovadă (Dilema veche Darwin şi boabele de fasole – A. Manolescu) aspect care m-a făcut să cred că există furtuni în „liniştea” pe care am vrea să o devorăm zi de zi, pas cu pas, că ne lipim de Cunoaştere şi Putere neştiind în realitate despre ce este vorba, că jucăm un joc periculos negândindu-ne că „armele” pe care le îmbrățisăm nu stigmatizează ci duc la pierderea sufletelor nevinovate care ascultă. O „convingere” făcută din dorința de a scrie o carte nu poate şterge o evoluție spirituală de 2000 de ani. Oamenii din totdeauna au vrut să fie conduşi, să fie în siguranță. Se vorbeşte de un păstor şi o turmă. Un singur păstor şi o singură turmă, iar eu… nu cred în lucruri lipsite de sens.

Lucrez într-un domeniu în care adevărații sinucigaşi nu sună la 112. Ei dispar pur şi simplu. Făcându-ți intenția cunoscută, de fapt, urmărești „ceva”, ceva amplu. Fie ca acest ceva să fie un experiment social, o observație inteligență făcută de dincolo de zid, să ducă spre un câştig bazat pe o forță de reîntoarcere extraordinară, să readucă câmpiilor „ploile curate de altădată”.

Comunitatea are nevoie de oameni bine pregătiți, de oameni puternici pe care să-i urmeze. Ce frumoasă lozincă: „To axion esti”. Cred cu putere în rugăciunile Maicii Domnului şi în reîntoarcerea părintelui Ilie Toader (Ion Aion ) ca un adevărat „soldat” încercat, luând pilda sfântului Pavel.

„mi-am adunat zilele şi am rămas singur.
unii au spus: de ce? să locuiască şi el
în casa cu glastre şi logodnică albă…
de ce? să cunoască şi el viața în ochii celuilalt…” – Odysseas Elytis

Buzău – 05.09.2017