UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE
motto: „totul pare un imens… uroborus”
Nu aș vrea să eșuez în vizualizarea unui concept „prea abstract”, de notă reacția prea slabă în conținut a celei de-a patra puteri, și nici nu aș vrea să devin plictisitor pe un subiect deja „prea rodat” în mediul online, dar elementul central al unirii dintre un EL și o EA este (pro)creația (pot să scriu asta cu litere mari?) iar granița dintre „imaginație” și realitate este firescul din noi, două părți ale aceluiași conținut, un echilibru calm în care nimic nu se poate „scufunda” sau înclina anacronic.
La nivel conceptual, unirea firească are rolul de a face ca lucrurile să meargă mereu înainte (nu în partea de dinapoi, apologetic aș spune:) lăsând trecutul să se înalțe în prezent purificat, o chezășie a ce s-a întâmplat acum mai bine de 2000 de ani (cel puțin cu asta am rămas nu-i așa? un spirit împăcat cu Dumnezeu dispus să rămână continuu în lumina pătrunzătoare și liniștitoare a zenitului – nu e vorba de tradiție ci mai mult de poezie:). La nivel vizual această unire firească pare să-și piardă conturul tocmai datorită stării de moment a „sacerdoților înfierbântați” uitând că liberul arbitru este un drept câștigat atunci când Dumnezeu a pus zălog de pace… curcubeul.
Astfel, în căutarea disperată a adevărului deja enunțat devenim fără să vrem… ridicoli de radicali, actori de pantomimă „geniali” repetând la nesfârșit parcă un set de mișcări, din nou și din nou, cu aceeași gheară nevrotică a intelectului. Când încerci să te joci cu conștiința granițelor dintre moralitate și laic, drepturi și libertăți, firesc și iubire fără să-ți dai seama că poți pierde Creația acestui mic „angajament/aranjament” pe măsura faptelor noastre, nu faci nimic altceva decât să amesteci simbolic norii într-un pahar de furtună. Noi am plătit pentru tot, pentru toate și nu aș vrea ca acest lucru să sune ca ceva special. Special este El, și…
…pardon me – octombrie vine din nou iar păsările…
păsările zboară „vintage” deasupra orașului. Nu crezi? Sunt singurele care mai au simțul realității.
***
vineri. 79. încă un element
ce-mi dă de gândit. urmăresc atent
tabelul lui Mendeleev. primele mostre
au o aură aparte aidoma
planetelor sistemului solar
într-o zi de grație rudimentară. între metalele
descoperite până acum…
o frântură de spațiu, poate și timp
depinde de designul Creatorului. simt
senzația familiară a unei prezențe
și încerc să dețin controlul micului buton
printr-o succesiune interminabilă
a bătăilor inimii. e vineri iar Venus
se holbează de la încheietura telurică a universului
cuprins de o gelozie aparte. apăs.
în frântura de spațiu și timp
apare un bărbat căruia nu-i place
să sărbătorească victorii. un bărbat liniștit
cu o structură configurată atomic.
pentru a-L înțelege oamenii cred
că ar trebui întrunite
„condiții speciale de laborator
și indicații perfecte”. îi plac bomboanele mov
inspirate dintr-un film cool și capriciile
deja existente a efemeridelor
cu durata de viață descoperită
în retortele mulțumirii divine. relativ recent
lumea a renunțat să mai aplaude constrânși fiind
de responsabilități și cerințe. consideră acest lucru trist
derutant, un „echipament delicat”… uitat
contrabalansând cu iubirea Lui
pe o cale senină.
în frântura de spațiu și timp mai există
și o femeie. acum un copil.
pe drumul lung. pe drumul către casă.
mondeadrian 