motto: „une image peut en cacher une autre”
dragă jeune, lasă-i să te invidieze puțin
să îşi desfete simțurile în absența ta înamorată.
reciclarea nu e pentru tine.
proiecțiile sunt amintiri despre sentimentele
îngropate adânc în pământ, locul unde conştiinţa
atinge câteodată imperfecțiunea, iar „compostul”
e singurul ingredient pe care l-ai împovărat
cu iubirea ta provocată.
or să spună că eşti un lucru de nimic
o recoltă săracă dominată de trăsături prea concave
un inventar al celor zece zile petrecute pe q
anonim, fără implicații prea sentimentale.
dar tu, fii versatil. zâmbeşte la superlativ
ba nu. zâmbeşte aşa cum zâmbeşti tu
ca atunci când ne-am ales în final preferatul
(John Zorn. râzi, îți aminteşti) sau când
am întâlnit-o pe Cecilia fredonând o arie de cabaret
la ieşirea din teatru. ştii, am proiectat
o serie de imagini despre tine, acel proces dureros
în ideea de a face totul mai simplu. dar…
devin prea nostalgic, prea încărcat în anumite privințe.
acolo, de-a lungul timpului, am început să deprind.
am privit neconvențional contrastul
diversitatea unui text „colorat” şi un Astner
prea virusat de o libertate cu mult timp câştigată.
tu însă poți să adaugi un sens şi… să pleci.
la ieşire toți îți vor şopti fericiți „merde” frate!.
nu spune nimic. ce dacă aşteptarea
ne fixează cu ochi de păuni.
„ororile” comise de adulți sunt ascunse live
în priviri deocheate.
mondeadrian 