Categorie: cotidiene

Aventurile unui traducător de duzină

Traducatoarea Sanda Aronescu are impertinenţa să-l masacreze pe Vonnegut, în două ediţii diferite (2006 Humanitas, 2015 Art) ale cărţii Player Piano traducînd termenul tehnic de vacuum tubes prin „tuburi aspiratoare”.

1

2

Sugestia noastră este ca imediat după ce vizioneaza scurt metrajul Lampa cu căciulă să deretice cât mai rapid prin propria ogradă lexicală. Eventual chiar cu un aspirator de ultimă generaţie, nu din cele vechi, pe lămpi. Iar celor două ilustre edituri le recomandăm să-şi aleagă dar mai ales să-şi plătească mult mai bine corectorii dacă insistă să lucreze în continuare cu traducători de duzină. Nu de alta, dar în loc să ajungem să ne bucurăm de lectura unui autor american de primă mână, ne trezim că avem parte de o expoziţie sui generis în imaginaţia SF a unei menajere din Romania. Nu că nu ar fi şi asta distractiv, dar parca nu e la fel de satisfăcător.

Lectură placută!

Tabieturi

Cu torsul său de pisică, tabietul ne ritmează cotidianul. Într-o lume în care totul se centrează pe expeditivitate şi eficienţă, tabietul aproape că frizează meditaţia filosofică. Logica pe care o imprimă el lucrurilor este una a lentorii, ruda mai săracă, dar singura accesibilă, a eternităţii. Fie că este plasat, strategic, dimineaţa, fie că este insinuat în timpul zilei, ca un desert inopinat, nemeritat şi clandestin, ori e lăsat mai pe seară, ca un ţel nobil şi seducător, tabietul conferă o ordine personală universului ostil al lucrurilor. Ceaşca, linguriţa, fotoliul sau serialul preferat, cele două pagini de carte furate înainte de culcare sunt mici vacanţe cotidiene, oaze absolut necesare funcţionării noastre decente.
Benign, tabietul oferă iluzia controlului şi ne menţine pe linia de plutire. Malign, atunci când restul zilei este petrecut inutil, el se transformă pe neobservat în lene.

Epopeea unei străzi

Doamna Angela de la canalizare se ceartă cu drumarii care i-au stricat alaltăieri ţevile. Excavatoristul se scuză că nu a văzut capacul de la canalul de numai o săptămână instalat şi dat în funcţiune, după o vară şi o toamnă în care muncitorii doamnei Angela au tras chiulul cât au putut dar nu suficient, din câte se pare. Lucrarea a fost terminată, cu preţul copacilor din zonă, a căror rădăcini se tot întindeau pe sub pământ cu nesimţire.

Şeful şantier o bate condescendent cu palma pe umăr şi o asigură că totul e ok. Utilajele huruie demonstrativ în celălalt capăt al străzii. Şefii pleacă – probabil la o cafea – şi se aşterne brusc o linişte reconfortantă. Probabil că şi muncitorii au plecat, la o bere. E ora 9:45. Bună dimineţa.

Laudă lămâiei

Fruct al dimineţilor eterne, aur citric pe care-l torn în creuzetul ceaiurilor negre, duşman declarat al laptelui malefic ce mi-a bântuit copilăria, bijuterie a tropicelor solare, sublimezi deopotrivă caldul şi recele, domoleşti dulceaţa zahărului şi institui noi sensuri papilelor gustative. Între roadele pomilor eşti cea dintâi. Alchimia ta este una subtilă şi modestă. Te pui în slujba tonului gustos, a ceaiului aromat, a ciorbelor fierbinţi şi mistice. Exorcizezi greţuri de stomac şi teribile mahmureli cu nonşalanţa unui şaman din alte vremuri. Fruct ecumenic, tu nu cunoşti totalitarismul bananier. Corectitudinea ta politică este desăvârşită. Te fereşti cu bună ştiinţă de simfoniile grele ale ananasului. Melodia ta este una simplă şi fără înflorituri. Cu portocala şi grapefruit-ul împarţi moştenirea acidului citric, iar cu kiwi-ul verdele proaspăt al vitaminei C. Eşti hârtia de turnesol a firii umane. Cei care nu te apreciază au sufletul murdar, acrit peste măsură. Cei care te dispreţuiesc se zbat în cea mai cruntă mizerie a spiritului.

Fericiţi cei care îţi savurează secretele căci ei nu vor mai cunoaşte greţurile matinale! (Şi vor putea apoi să-şi bea cafeaua liniştiţi.)