ora25

Și-atunci Fănică mă iscodește mâhnit
Și brusc mi se pare că i-am tocat cu foarfeca
Sufletul pus la saltea
Și chiar ai aruncat toate CD-urile?
Și erau multe?
I-auzi, Marie, cinci găleți de CD-uri a aruncat.
Și-atunci Maria râde, te păcălește, tu.
Apoi se-ncumetă să creadă:
De mult le-ai aruncat?
Și Fănică îi spune: chiar înainte să venim noi.
Un timp groaznic pentru ei doi
Din partea mea.
Un tobogan.
Vă trebuiau? întreb și eu.
Ne trebuiau, da’ numai CD-urile,
nu și carcasele.
Erau cu muzică, mă găsesc și eu.
Pentru tine erau cu muzică, zic ei,
Ca despre-un lucru prețios încăput pe mâna unui prost.
Noi le agățam în vie! zic ei.
Să sperie graurii.
Să nu mai ciugule. Să nu mai ciugule!
Îmniezăii lor!

„Se știe că cei care au avut tuberculoză nu se pot infecta cu bacilul lui Hansen”.

„To be or not to be”.

„Two wrongs make a right”.

foaie de traseu:

Damage to orbitofrontal cortex (OFC) has long been associated with deficits in reversal learning. OFC damage also causes inflexible associative encoding in basolateral amygdala (ABL) during reversal learning. Here we provide a critical test of the hypothesis that the reversal deficit in OFC-lesioned rats is caused by this inflexible encoding in ABL. Rats with bilateral neurotoxic lesions of OFC, ABL, or both areas were tested on a series of two-odor go/no-go discrimination problems, followed by two serial reversals of the final problem. As expected, all groups acquired the initial problems at the same rate, and rats with OFC lesions were slower to acquire the reversals than sham controls. This impairment was abolished by accompanying ABL lesions, while ABL lesions alone had no effect on reversal learning. These results are consistent with the hypothesis that OFC facilitates cognitive flexibility by promoting updating of associative encoding in downstream brain areas.

The decision to engage in one behavior often precludes the selection of others, suggesting cross-inhibition between incompatible behaviors. For example, the likelihood to initiate feeding might be influenced by an animal’s commitment to other behaviors. Here, we examine the modulation of feeding behavior in the fruit fly, Drosophila melanogaster, and identify a pair of interneurons in the ventral nerve cord that is activated by stimulation of mechanosensory neurons and inhibits feeding initiation, suggesting that these neurons suppress feeding while the fly is walking. Conversely, inhibiting activity in these neurons promotes feeding initiation and inhibits locomotion. These studies demonstrate the mutual exclusivity between locomotion and feeding initiation in the fly, isolate interneurons that influence this behavioral choice, and provide a framework for studying the neural basis for behavioral exclusivity in Drosophila.

Binocular rivalry is a phenomenon that occurs when a different image is presented to each eye. The observer generally perceives just one image at a time, with perceptual switches occurring every few seconds. A natural assumption is that this perceptual mutual exclusivity is achieved via mutual inhibition between populations of neurons that encode for either percept. Theoretical models that incorporate mutual inhibition have been largely successful at capturing experimental features of rivalry, including Levelt’s propositions, which characterize perceptual dominance durations as a function of image contrasts. However, basic mutual inhibition models do not fully comply with Levelt’s fourth proposition, which states that percepts alternate faster as the stimulus contrasts to both eyes are increased simultaneously.

In these studies, we examined how a default assumption about word meaning, the mutual exclusivity assumption and an intentional cue, gaze direction, interacted to guide 24-month-olds’ object-word mappings. In Expt 1, when the experimenter’s gaze was consistent with the mutual exclusivity assumption, novel word mappings were facilitated. When the experimenter’s eye-gaze was in conflict with the mutual exclusivity cue, children demonstrated a tendency to rely on the mutual exclusivity assumption rather than follow the experimenter’s gaze to map the label to the object. In Expt 2, children relied on the experimenter’s gaze direction to successfully map both a first label to a novel object and a second label to a familiar object. Moreover, infants mapped second labels to familiar objects to the same degree that they mapped first labels to novel objects.

Adults refer young children’s attention to things in two basic ways: through the use of pointing (and other deictic gestures) and words (and other linguistic conventions). In the current studies, we referred young children (2- and 4-year-olds) to things in conflicting ways, that is, by pointing to one object while indicating linguistically (in some way) a different object. In Study 1, a novel word was put into competition with a pointing gesture in a mutual exclusivity paradigm; that is, with a known and a novel object in front of the child, the adult pointed to the known object (e.g. a cup) while simultaneously requesting ‘the modi’. In contrast to the findings of Jaswal and Hansen (2006), children followed almost exclusively the pointing gesture. In Study 2, when a known word was put into competition with a pointing gesture – the adult pointed to the novel object but requested ‘the car’- children still followed the pointing gesture. In Study 3, the referent of the pointing gesture was doubly contradicted by the lexical information – the adult pointed to a known object (e.g. a cup) but requested ‘the car’- in which case children considered pointing and lexical information equally strong. Together, these findings suggest that in disambiguating acts of reference, young children at both 2 and 4 years of age rely most heavily on pragmatic information (e.g. in a pointing gesture), and only secondarily on lexical conventions and principles.

The authors present context-dependent evidence for a form of mutual exclusivity during label learning by Grey parrots (Psittacus erithacus). For human children, mutual exclusivity refers to their assumption during early word learning that an object has one and only one label. Along with the whole-object assumption (that a label likely refers to an entire object rather than some partial aspect), mutual exclusivity is thought to guide children in initial label acquisition. It may also help children overcome the whole-object assumption by helping them interpret a novel word as something other than an object label, but for young children, any second label for an object can initially be more difficult to acquire than the first. The authors show that Grey parrots quickly learn object labels for items, then have considerable difficulty learning to use color labels with respect to a previously labeled item unless specifically taught to use a color and object label as a pair.

© http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed

Și în sfârșit bilețelul lipit de stâlp, pe care scria ferm putzfrau gesucht. Mă oprisem fără jenă în fața lui și derulam în minte, pe îndelete, toate fantasmele de înjosire – la limita paradisiacă se afla cuptorul cu ghișeu, visarea cea mai caldă între presupusele dezumanizări era meșteșugul la cocă, bine specializat pe covrigi, dar care totuși să se cheme cocător, o microîntreprindere individuală care să nu fi fost compusă decât dintr-o cabină, un cuptor și o ferestruică, fața mea dinspre stradă ar fi fost rumenă și serviabilă, iar dacă aș fi stat cu spatele mi s-ar fi putut admira funda de la șorț, perfect apretată, iar când aș fi stat cu spatele s-ar fi știut că modelez în taină și suflu în jar și răsucesc cordoane de cocă și lumea m-ar fi privit ca pe o libelulă într-un cocon și m-ar fi dat pe discovery. Apoi, bineînțeles, cine nu visează să facă pușcărie, să reziste cu dârzenie în temniță, să facă tracțiuni pe gratii și să-și sublimeze setea de răzbunare în meditații, ajungând la un moment dat să evadeze numai prin forța spiritului. În continuare, eram soție de fotbalist sau prânz de canibal. Și-n timp ce înrâurirea pe care o aveam asupra lui trasforma fotbalistul într-un intelectual de răsunet, doctor în chimie, sau poate entomolog contributor la discovery cu documentare revoluționare privind libelula-cocător-putzfrau-guru, canibalul m-ar fi ascuns cale de două săptămâni sub fel și fel de alte prânzuri unanim acceptate de trib, până când, maieutica prandială ar fi impus pe insulă un nou regim alimentar, bazat pe covrig. Întrebat de reporterii discovery ce a stat la baza acestei transformări evolutive, canibalul nega faptul că s-a urmărit o nutriție cu larg impact demografic, spunând că poate doar felul în care cădea lumina asupra mea l-a făcut să mă privească ca pe un prânz peste care se poate sări, va folosi cuvântul attendrissant, un prânz attendrissant. Am mai depănat multe astfel de chemări seducătoare, dar în fața bilețelului modest, venit ca dintr-o sticlă de naufragiat, am știut că ceva mai frumos nu se poate. În aceeași dimineață, vânzătorul de covrigi îi spunea vânzătorului de ziare: așa și la noi în piață dacă te duci, e un anunț că angajează vânzătoare de înghețată, dar noi știm ce înseamnă de fapt, că nu spune vânzător, spune negru pe alb vânzătoare. Oricum, m-am angajat putzfrau la universitate și tot acolo m-am înscris la master. Într-una din vacanțele de vară, am fost vizitată de tata, care nu știa decât că studiez în elveția. L-am dus la mine la facultate, hai, tată, să-ți arăt unde îmi tocesc eu coatele. A fost foarte mândru, se minuna cu voce tare, că și-așa nu-l înțelegea nimeni: băi, tată, fii atentă ce geamuri curate au ăștia!

Viciile lui și beneficiile noastre, cum stăm pe bancă, eu întinsă cu capul pe picioarele ei, mai mult ca să ocup locul pe care în glumă, poate, l-ar ocupa el, poate chiar ea m-a rugat, în secret, nu mă lăsa cu ăsta, eu fumând în sus, cum am învățat în avion pe vremea când fumatul era permis spre coada avionului iar în loc de caserolă cu orez primeam bomboană cu lapte, o bomboană de calitate, învelită în țiplă, nu ca bomboanele vărsate, vândute gata supte pe jumătate, el, mai departe, sprijinindu-și spatele de tălpile mele-ncălțate, o să zică lumea că te-am călcat în picioare, îi spun, când o să te ridici cu urmele de opincuțe bine desenate pe altfel curățelul tău tricou, el răspunzându-mi, de ce? te crezi în românia? aici suntem în străinătate, nu vezi un fir de praf, spală trotuarul cu cocolino, să îl înmoaie, ea râzând în sus, cum a învățat pe șezlongurile de pe vapor, râzând și vorbind cu multă respirație, rostind prin absorbire și prin exhalare, protestând contra unui anumit talent care i-a stricat oarecum apele, exact ca o domnișoară de pension scrie, în timp ce protestează face un abdomen revoltat care aproape că mă îneacă cu fumul și lipsa de praf, se relaxează iar și continuă, exact ca o domnișoară de pension într-o cabană din vârf de munte, în timpul ăsta lumea aplaudă, cineva mulțumește în microfon editorilor – că în vremurile astea, fără să aibă nimic de câștigat, publică poezie, mai încolo, același lucru spus de altcineva, fără să aibă nimic de câștigat publică proză scurtă, fără să aibă nimic de câștigat publică s.f., fără să aibă nimic de câștigat publică monografii, eu o aprob și sunt de-acord că în secolul 21 trebuie să faci scandal, ba nu, crimă, de fapt, în secolul 21 nu e de-ajuns să percutezi, trebuie să rotopercutezi, lansarea focosului poetic de pension și vârf de munte se încheie, iar sponsorul ne invită la o sesiune de autografe, ne uităm cu toții ca la o colivă fără bomboane, apoi vorbitorul își amintește entuziast că are și o surpriză: am uitat să vă spun că fiecare persoană care va cere autograf va primi și o bomboană din partea autoarei; în sfârșit: aplauze. Nu m-am întors cu chipul spre bomboană, nu voi ști niciodată dacă nu cumva am pierdut ceva bun, mascat sub acest nume de cod, poate că printre persoanele care-au cerut autografe au fost și unele a căror glicemie scăzuse deja foarte mult, poate că sesiunea de autografe le-a salvat viața, da, cred că așa a fost. Eu îl împing cu opincuțele, el mă întreabă – cum se face – dacă m-a supărat cu ceva, cum se face, el a observat că îl ținem în miștouri și că el e așa, mai prost, în fine, noi ne grăbim amândouă să-i alungăm suspiciunile și după micul popas pornim din nou prin frumosul oraș fără praf, noi mergem cu un pas în urmă, ca doi umanoizi la coada unui elefant, el înșfacă un mănunchi de banane și adevărul e că și nouă ne e foame, el se oprește în dreptul unei șaormerii și cere un bebeluș comestibil și adevărul e că și nouă ne e foame și dacă n-ar fi el, n-am ronțăi câte-un cartof prăjit din pliculeț, învârtindu-l în colțul gurii ca pe-o scobitoare, din mers, el se oprește în dreptul unei vitrine cu praline, se lipește cu fruntea de geam și cu palmele pe lângă ochi, să vadă mai bine, facem și noi la fel, el începe să geamă și să ne spună pe care o vrea, uite, știi pe care o vreau, o vezi pe-aia cu coji de portocală, ba nu, uite, pe-alea marmorate le vezi, și dup-aia tava asta din margine, și geme și vitrina vibrează sub palmele noastre, dar adevărul e că altfel nu ne-am opri să ne uităm și nici n-am remarca lipsa de praf, nici nu ne-am da seama că dimineața luăm micul dejun automat, de parc-așa am fi făcut de când ne știm, de parcă de când ne știm chestiile incluse ar fi gratis, iar chestiile gratis ar fi incluse, cafea cu bomboane, săli de recepție cu bomboane, orice așteptare cu bomboane, colive peste tot.