Bagajele lui Zamfir

Iarăşi, m-a hoherit Zamfir pe coclauri, o zi întreagă!

Am plecat la Durgău, dar, am luat-o spre fundul depresiunii, de-a lungul canalului ăla dreeeeept, de parcă ar fi o scobitoare de uriaş, scăpată din avion. Din păcate, peste tot e plin de gunoaie, oi şi … căcăreze! Ne-am întâlnit cu multe grămezi de gunoaie. Şi cu Cosmin, un cioban simpatic. Avea un căţeluş de trei luni, mic, drăgălaş, dar, … fără chef de joacă! M-am simţit jignită!

Sub un păducel, un copac cu fructe gălbui, ne-am oprit pentru ospăţ. Ne-am mâncat, fiecare tainul, apoi, tot, fiecare ….  am pescuit … somni. E o plăcere, teribilă, să dormi, cu burtica plină, la umbră şi … cu Prietenul pe-aproape!

Am ajuns şi la o casă. O haită de dulăi ne-a înconjurat. Un bărbat a venit ca să-i potolească. I-a fost uşor. Mai greu i-a fost cu … căţeaua, care ne lătra din târnaţ. Ne lua la rost pentru că … umblăm prin zonă! Am trecut şi printr-un lan de floarea-soarelui şi am ajuns la … o baltă! Apoi, la un lac. Zamfir m-a aruncat în lac, zicând că vrea să scape de mine (nici el nu credea ce spune!), dar, am reuşit să ies. Udă, ca o … mâţă plouată!, şi fericită!

La lac, dar, şi la o casă din vârful dealului, Zamfir a fost foarte trist: şi-a amintit de trecerea, prin acele locuri, cu Ulise. Şi mie mi-e dor de el, deşi, era un uricios: nu voia, nici el, să se joace cu mine!

Am coborât pe şosea. Hăăăăăpt, când începusem să mă plictisesc: ba, „stai, că vine maşina”, ba, grămezi de gunoaie, ascunse în tufe, … am cotit-o, pe lângă, … aţi ghicit!, un alt lan de floarea-soarelui.

Am ajuns pe un pinten de deal, unde, iarăşi, Zamfir a fost melancolic. De astă-dată, fără durere. Aici, au luat „masa festivă”, el şi o tanti, de … ziua ei. Ulise îmi povestea cum, cu tanti aia, s-au căţărat prin Cheile Turului şi că tanti aia îl iubea. N-am înţeles dacă, pe Ulise ori pe Zamfir?!.

…

Cel mai mult mi-a plăcut că am ajuns la un izvor.

Deşi, cam toată ziua a fost cu cer noros, cald a fost!

Am mai mers vreo oră şi … m-a pălit oboseala. Ne-am oprit şi Zamfir mi-a pus, pe telefon, un Cântec de leagăn cu Tudor Gherorghe. Am tras încă un somn. Mic şi îndesat!

Ultima oră am mers foarte grăbiţi: ne împingeau norii, adunaţi ca la o şedinţă de bloc, şi picurii de ploaie. Când am ajuns aproape de casă, a început ploaia adevărată!

Dacă trag linie, adun şi scad, a fost o zi faină!

Această prezentare necesită JavaScript.

Acasă, Zamfir m-a lăudat: cred că ai fi capabilă să facem un drum până la Măgina!