Abstract

Această lucrare propune o perspectivă filosofico-ontologică radicală asupra Corpului/ Organismului Uman, propunând Teza Ontologic-Agonistică conform căreia acesta nu este un simplu agregat biologic pasiv sau o mașinărie programată genetic, ci un act de Ontificare Agonică Aprigă, o Unitate Tensională smulsă din neant prin confruntare ontologică/ ontogenetică neîncetată. Punctul de plecare in articol este Interogația Radicală asupra ființei, care deconstruiește viziunile clasice pentru a revela organismul ca pe un fenomen de rebeliune ontologică în care viața este definită ca ansamblul funcțiilor ce concurează neîncetat intre ele și ce ripostează în solidar în fața entropiei/ morții. În această viziune, Ontosul Biologic Uman încetează să fie o esență statică și devine o rezultantă a coliziunii dintre Ontoformațiuni Autonome — entități structurale (organe, sisteme, populații celulare) cu caracteristici de ființă care își dispută cu ferocitate spațiul ontic și resursele metabolice. Unitatea întregului nu este o armonie pre-stabilită, ci o stare de asediu gestionată, unde forța de asalt numită Promergență impune o ordine de fier asupra materiei brute, transformând rezistența factică în Vitalitate Radiantă. Ontogeneza este resemnificată ca o Ontificare prin Asediu, unde forma umană se sculptează prin Dismergență și presiune reciprocă, finalizându-se prin Instituirea unui pact de supraviețuire sub presiune. Funcționarea organismului este validată pe două fronturi: Axa Internă, unde se desfășoară lupta contra Facticității și a erorilor structurale prin Autofagie Agonică, și Axa Externă, unde fortăreața biologică ripostează împotriva Nonsensului Entropic al mediului. Această dinamică impune noi interpretări categoriale: Homeostazia devine o Pace Înarmată, un echilibru de coliziune menținut prin micro-confruntări; Temperamentul este definit drept Stilul de Luptă Biologic al individului; Imunitatea reprezintă Forța de Represiune Ontologică ce epurează alteritatea; în timp ce Sănătatea este proclamată ca fiind Triumful Tensional Victorios al sistemului. Boala apare astfel ca o Rupere a Ierarhiei de putere internă, iar Decesul ca o Capitulare Ontologică Definitivă în fața inerției minerale. În starea sa de apogeu, însă, organismul este integrat în arhitectura persoanei ca Motor Energetic Primordial, furnizând tensiunea necesară pentru ca Conștiința — văzută ca Forma Supremă de Veghe Agonică — să poată transforma biologia într-un destin asumat. Lucrarea concluzionează că viața este un Triumf Tensional, o epopee a rezistenței în care ordinea este smulsă secundă de secundă haosului, afirmând demnitatea omului de a fi un pol de putere ce transformă agonia structurală într-o victorie glorioasă a ființei asupra neantului. CUVINTE CHEIE: Ontos Biologic, Ontologie Biologică Agonistică, Ontificare prin Confruntare, Antagonism Constitutiv, Unitate Tensională, Promergență, Dismergență, Echilibru de Coliziune, Confruntare Biologică, Triumf Tensional, Autofagie Agonică. CUPRINS I Introducere II Teza Ontologic-Agonistică: Formare și Ființare prin Confruntare Ontologică/ Ontogenetică III Corpul/ Organismul Uman din Perspectivă Ontologic-Confruntațională/ Agonistică IV Proprietăți și Legități Fundamentale în Formarea și Funcționarea Corpului/ Organismului Uman. Perspectiva Ontologic-Agonistică LV Formarea Corpului/ Organismului Uman din Perspectivă Ontologic-Confruntațională VI Axele Confruntării: Internă și Externă VII Ființarea și Funcționarea Organismului ca Întreg din Perspectivă Ontologic-Confruntațională VIII Re-interpretări Categoriale: Homeostazia, Temperamentul, Imunitatea, Sănătatea, Boala, Decesul IX Organismul Uman în Cadrul Sistemului de Personalitate, în Arhitectura Personală și Comportament din Perspectivă Ontologic-Confruntațională / Agonistică X Concluzii.